Carnea de pui din comerț: mituri și adevăruri despre hormoni și antibiotic

Timp estimat de citire:

6 minute, 49 secunde

Inevitabil, pe acest fond au apărut și câteva mituri despre carnea de pui, tot mai intens vehiculate mai ales după ce internetul și rețelele de socializare în special au devenit una din principalele surse de informare, dar și de manipulare. Cele mai intens vehiculate mituri sunt cele conform cărora carnea de pui din comerț provenită din fermele mari este „plină” de hormoni de creștere și antibiotice, fapt ce ar atrage o serie de riscuri pentru consumatori. Realitatea este însă cu totul alta decât informațiile intens vehiculate în spațiul public și susținute, mai nou, de imagini create cu inteligența artificială, iar în cele ce urmează îți vom arăta cum stau lucrurile cu carnea de pui din comerț.

De unde interesul crescut pentru carnea de pui?

Pe măsură ce stilul de viață modern a început să predispună la exces ponderal, obezitate, diabet și alte probleme de sănătate pe fondul alimentației necorespunzătoare și a sedentarismului, dieta echilibrată a devenit de ani buni una dintre principalele preocupări pentru cei care vor să slăbească și să aibă o viață sănătoasă. 

În acest context, carnea de pui a devenit un ingredient tot mai recomandat de medici și specialiști în nutriție și totodată tot mai apreciat pentru calitățile sale. Aceasta întrucât carnea de pui conține o cantitate mai mică de grăsimi saturate în comparație cu carnea roșie (porc, vită, oaie), iar acestea sunt concentrate preponderent la nivelul pielii, care poate fi ușor înlăturată. Totodată, carnea de pui este o sursă bogată de proteine complete, vitamine din complexul B, și minerale precum seleniul, zincul, fierul, potasiul și magneziul.  

Pe de altă parte, carnea de pui este și foarte versatilă, putând fi preparată în numeroase moduri, având totodată o textură fină și un gust plăcut.

Cum au apărut miturile despre carnea de pui

Producția de carne de pui a crescut considerabil pentru a putea face față cererii  tot mai mari, a crescut și numărul fermelor avicole, iar o astfel de afacere a devenit din ce în ce mai profitabilă. Oferta pe piață s-a diversificat și în aproape orice magazin alimentar pot fi găsite mai multe sortimente de carne de pui, la prețuri accesibile pentru orice buzunar.

Pentru că în acest timp teoriile conspirației nu au încetat să funcționeze, acestea s-au orientat și către domeniul producției industriale de carne de pui, în contextul în care pentru mulți era inexplicabil cum puii din ferme cresc mult mai rapid decât cei de curte, în condițiile în care aceștia din urmă sunt hrăniți natural. Astfel a fost de ajuns doar o scânteie pentru a genera două din cele mai vehiculate mituri pe acest subiect.

Primul – cel legat de prezența hormonilor de creștere în carnea provenită din fermele de pui – se pare că își are originea într-un studiu din anii ’80, care încerca să găsească o legătură între pubertatea precoce constatată la mai multe fete la acea vreme și prezența estrogenilor depistați în câteva  probe de carne de pui analizate în laborator. Rezultatele nu au fost concludente și nu au fost confirmate de studii ulterioare, cum la fel nu au existat date certe că pubertatea precoce devenise un fenomen. Totuși, promotorii teoriilor conspirației au început să vehiculeze informația că producătorii de carne de pui folosesc hormoni de creștere și că aceștia ar cauza pubertate prematură și multe alte probleme.

În paralel, a apărut și problema rezistenței la antibiotice, având drept cauză administrarea necontrolată și de multe ori nejustificată a acestor medicamente, iar aceasta a fost asociată și cu femele de pui, unde păsările ar fi „îndopate” cu antibiotice pentru a preveni îmbolnăvirile.

Ulterior, pe fondul creșterii interesului pentru alimentele bio dar și a promovării dietelor vegetariene sau vegane, aceste mituri au continuat să fie vehiculate, mai ales că și canalele de transmitere a informațiilor s-au diversificat între timp, iar oricine poate emite orice teorii fără să fie obligat să le și susțină cu argumente reale.

Ce se întâmplă, de fapt, în fermele de pui

Productivitatea crescută din fermele de pui, care le permite producătorilor să aprovizioneze în mod constant piața, se explică simplu prin folosirea unor rase de carne care se dezvoltă mai mult și mai rapid decât rasele comune și a unor furaje care concentrează toate elementele nutritive necesare acestui proces. De asemenea, puii din ferme sunt monitorizați permanent din punct de vedere al sănătății iar de-a lungul timpului s-au făcut numeroase selecții pe linie genetică ce au dus la obținerea unor rase rezistente la boli și cu o creștere rapidă.

Introducerea hormonilor de creștere în furaje ar fi inutilă întrucât aceștia sunt de fapt proteine, care ar fi distruse în timpul procesului de digestie. O soluție alternativă ar fi injectarea acestor hormoni de creștere, însă costurile pe care le-ar presupune o astfel de operațiune ar fi foarte mari, nemaivorbind de efortul de a injecta fiecare pasăre dintr-un efectiv de câteva mii cât are o fermă avicolă.

La fel, și administrarea antibioticelor ca tratament preventiv ar fi o soluție costisitoare și inutilă, care nu ar face decât să crească rezistența bacteriilor și riscul apariției unor infecții care să nu răspundă la tratament. Antibioticele se administrează doar în mod controlat, pentru tratarea unor infecții, iar între momentul administrări și cel al sacrificării păsărilor se lasă să treacă o perioadă de timp pentru ca rezidiurile medicamentelor să fie eliminate din organism.

Care sunt prevederile legislative pe această temă

Un alt motiv întemeiat pentru care fermele mari nu folosesc hormoni de creștere și antibiotice în exces este legislația europeană, care interzice categoric astfel de practici. Astfel, la nivelul Uniunii Europene este interzisă folosirea hormonilor de creștere și a oricărui aditiv hormonal în fermele de păsări iar sancțiunile pentru astfel de abateri sunt drastice. Bineînțeles că la nivelul țărilor membre se fac controale periodice în acest sens iar loturile de carne care ajung pe piață sunt verificate în prealabil și primesc un aviz de comercializare. În aceste condiții, nu doar că loturile depistate cu hormoni sau urme de antibiotice ar reprezenta o pierdere pentru producători  pentru că nu ar mai ajunge pe piață, dar aceștia ar risca sancțiuni ce pot ajunge chiar și la suspendarea activității.

În concluzie, carnea de pui din comerț nu conține hormoni de creștere pentru că administrarea acestora prin furaje este inutilă și totodată pentru că legislația europeană interzice administrarea oricărui aditiv hormonal. Totodată, administrarea de antibiotice în ferme se face sub supravegherea medicilor veterinari, în doze optime și doar atunci când este cazul, iar păsările care au primit un astfel de tratament sunt sacrificate abia după ce organismul elimină în mod natural substanțele medicamentoase reziduale.

Faptul că puii de fermă sunt mai dezvoltați și cresc mai repede în comparație cu cei de curte se explică simplu prin faptul că aceștia sunt din rase bine selecționate și primesc o alimentație dozată optim, care le oferă toate substanțele nutritive de care au nevoie.