Eduard Chelariu, multiplu campion la kickboxing: “Fac peste 500.000 de flotări anual”

Timp estimat de citire5 minute, 11 secunde

Comentatorii sportivi l-au numit “Micul Tyson”. Se întâmpla într-un meci profesionist de kickboxing care a avut loc la Constanța, în 2016, luptă în care Eduard Chelariu l-a învins rapid pe unul dintre favoriții momentului, Mustapha El Mesaaoudi, un marocan fioros.

Eduard are 23 de ani și a fost propulsat rapid în liga profesionistă a kickboxului datorită calităților sale extraordinare de care dă dovadă atunci când intră în ring. A câștigat deja 11 medalii până la vârsta asta, iar numele lui e unul promițător. Spune că iubește cu adevărat acest sport, nu își imaginează că ar putea face altceva, știe că disciplina și autocontrolul sunt esențiale în sportul profesionist, oricare ar fi el. L-am intervievat, curioși fiind să aflăm în ce măsură este benefic kickboxul pentru noi și în ce constă alimentația unui sportiv profesionist la 23 de ani.

Slab sau Gras: Spune-ne, te rog, cum își petrece timpul un sportiv cu atâtea medalii câștigate până la vârsta ta? Tentațiile la 23 de ani sunt mari, cum le faci față?

Eduard Chelariu: Admit ca sunt ispite la tot pasul, mă uit în jur, la anturajul meu, și văd că poți pierde nopțile cu ușurință. Însă, pur și simplu nu îmi doresc asta. Pentru mine cel mai important este să fiu dimineața fresh și apt pentru un nou antrenament. Mă simt cel mai bine în ring, așa că nu mă interesează aproape nimic altceva. Sunt născut în Constanța și încă de mic îmi plăcea să alerg dimineața pe malul mării, indiferent de anotimp. Așa că la 7 dimineața mă găsești pe plajă, alergând 7-8 km, uneori și mai mult. Mă încarc cu o energie de nedescris. Găsesc o plăcere mai mare în asta decât în a-mi pierde nopțile în club. Nu spun că nu îmi place și la club, dar merg rar.

Pâine? Pateuri cu brânză?  Plăcintă, gogoși?

Sunt cam pofticios, însă ambiția de a mă abține învinge tentația asta. Uneori, după ce ies de la antrenamente, în drumul spre casă trec pe lângă o patiserie. Miroase așa de bine în zonă încât nici nu-ți imaginezi. Măresc pasul și evit produsele de acolo. Nu pentru că spune toată lumea că nu sunt bune, că nu sunt sănătoase, ci pentru că pur și simplu, dacă mănânc pateuri sau cine știe ce, în special după antrenament, nu mă simt deloc bine. Însă, repet, miroase așa de bine.

Care e hrana pe care te bazezi?

Îmi place foarte tare carnea. De porc, de miel, de vită. Mai ales pe grătar. Prefer grătarul pentru că am impresia că e gustul adevărat al cărnii, dar și pentru că mă simt sătul după ce mănânc. Tocmai s-a încheiat perioada tăierii porcului și am fost la niște prieteni care l-au sacrificat pe Ghiță. Eram mai mulți prieteni. Unii au preferat grătar, alții prăjit în untură. Foarte gustoasă și carnea în untură, dar mă uitam la cei care au mâncat din ceaun și la cei care mâncam de pe grătar și diferențele erau evidente. Cei cu burtă erau la ceaun. Ce cred până la urmă? Fiecare face fix cum se simte el bine. Eu nu am dreptul să îi judec. Dacă nu mi-aș fi dorit să urc în carieră, poate că eram și eu în tabăra ceaun. Nu știu.

Cum te refaci fizic și psihic după meciurile pierdute?

Scuzați-mi lipsa de modestie, dar am avut foarte puține meciuri pierdute raportat la numărul de meciuri disputate. Vă răspund oricum la întrebare, dar am să insist pe refacerea după meciurile câștigate. Evident că sunt dureri fizice, însă sunt aproape insesizabile față de cele psihice. Mi-e greu să accept că pierd. În general, după fiecare meci oficial, îmi ia cam trei zile să mă resetez. Am noroc cu faptul ca am un maseur foarte bun care se ocupă de mine. Durează mai mult de două ore o ședință corectă de masaj pentru refacere a mușchilor. Contează și plimbările pe care le fac pe malul mării, o ieșire în oraș cu prietenii. Chestii normale. Am capacitatea de a mă reface rapid.

Știm că ai fost la un stagiu de antrenamente în Danemarca. Cum a fost acolo? Ce alimentație au danezii? Cum ți s-a părut?

A fost o experiență plăcută. Săli de sport moderne, bazine de înot foarte mari, piste de atletism, trasee de biciclete. Mi-a plăcut, însă nu cred că mă pot adapta acolo. Sunt cam naționalist, iubesc țara asta, cu bune și rele. Am apreciat și alimentația lor. Chiar eram curios cum stau ei. Nu găsești atât de multe fast-food-uri ca la noi, am sesizat că nu sunt multe persoane supraponderale. Mâncau destul de puțin, variat și mult pește.  Aproape în toate restaurantele lor tradiționale găsești  “Smorrebrod”, o felie de pâine neagră, unsă cu unt și cu ceva mezeluri sau pește. Foarte gustoasă. Dar, repet, nu mi s-a părut că mănâncă foarte mult. Erau porții mici.

Descrie-ne, te rog,  antrenamentul tău zilnic.

Îmi place să gândesc pe termen lung.  Așa că vă pot descrie în felul următor: fac cam 500.000 de flotări pe an, sar coarda cam de 700.000 de ori într-un an și fac peste 200.000 de abdomene. Tot anual. Pe lângă multe altele.

Un sfat pentru cei care vor să își mențină greutatea corporală în parametri normali?

Dificil de spus. Cred totuși că hidratarea corectă reprezintă unul dintre factorii care ajută în menținerea unei siluete normale. Să bem apă plată cât mai multă. Cineva îmi spunea că fiecare om trebuie să bea zilnic 25 ml de apa înmulțit cu greutatea corpului. Nu știu cât este de valabil, dar eu respect sfatul ăsta și mă simt bine.

Foto: ziuaconstanta.ro

Disclaimer: Informatiile din acest articol apartin exclusiv autorului acestui material si redau o experienta personala in lupta cu kilogramele in plus. Orice recomandare medicala continuta de acest material are scop informativ.
Rezultatele nu sunt tipice, pot varia de la individ la individ si pot depinde de stilul de viata al fiecaruia, de starea de sanatate, dar si de alti factori.

Lasă un răspuns

Utilizam datele tale in scopul corespondentei si transmiterii de comentarii. Pentru a citi mai multe informatii apasa aici.

Sunt de acord cu politica de confidentialitate

Niciun comentariu

Politica de confidentialitate