Legumele primaverii

Timp estimat de citire:

2 minute, 35 secunde

Ridichile
Ridichile sunt apreciate pentru savoarea distincta pe care o aduc in meniu si pot fi consumate ca o gustare la inceputul mesei sau alaturi de alte cruditati in salate. Sunt foarte interesante din punct de vedere nutritional si au o valoare energetica modesta.
Ridichile participa in mod util la incarcarea cu minerale si vitamine a organismului, mai ales prin continutul lor in potasiu, magneziu, calciu, vitamina C. Sunt bogate in fibre vegetale si fac parte din legumele cu rol in prevenirea cancerului. Contin si provitamina A, acid folic si fier. Culoarea ridichilor este data de antociani, pigmenti rosii sau purpurii prezenti la suprafata. Acesti pigmenti fac parte din “factorul vitaminic P” care consolideaza in organism actiunea vitaminei C si creste rezistenta micilor capilare sangvine.

Glucozidele prezente in ridichi sunt responsabile de savoarea lor usor picanta foarte caracteristica. Aceste substante stimuleaza secretiile digestive si apetitul, dar sunt mai mult sau mai putin tolerate, in functie de persoana. Pentru a ameliora toleranta trebuie sa alegeti ridichile mici si tinere, sa le consumati proaspete si sa le mestecati bine.

Sugestie de utilizare
Salata japoneza: taiati rondele fine de ridichi, amestecati-le cu peste crud, marinat, taiat in lamele fine (sardine, ton) si adaugati hrean si sos de soia.

Salata verde
Salata verde poate fi consumata cruda sau in salate si constituie un aliment sanatos, fiind apreciata si introdusa in regimurile de slabire pentru aportul sau energetic scazut (13 calorii la 100 grame) si pentru faptul ca are proprietatea de a conferi senzatia de satietate.

Contine, de asemenea, o mare densitate de minerale si vitamine. Poate fi consumata si in combinatie cu alte legume, dar si cu alte alimente. Pe de alta parte, i se atribuie si o anumita influenta sedativa si hipnotica asupra organismului uman.

A mai fost numita si “palnta eunucilor”, din cauza actiunii sedative pe care o exercita asupra aparatului genital, proprietate care i-a fost recunoscuta de-a lungul secolelor si care a facut din ea un simbol al castitatii.
Dupa Sfanta Scriptura, salata verde figura printre plantele pe care Moise le-a prescris israelitilor pentru a inconjura mielul pascal ca sa  comemoreze amaraciunea exilului.

Ceapa verde
Ceapa verde a fost considerata o leguma condiment, dar si un bun medicament. Astazi i se recunosc proprietati diuretice, hipoglicemiante (de scadere a glicemiei) si antibacteriene. S-a demonstrat si actiunea sa antiaterosclerotica, astfel: consumul cotidian a 200 grame ceapa permite diminuarea agregarii plachetelor sangvine – ceea ce duce la scaderea riscului de tromboza si obstructie a vaselor.

Chiar si consumul moderat de ceapa permite un aport nutritional notabil in vitamina C (7 mg la 100 grame in ceapa verde si 20 pana la 30 mg la suta de grame in ceapa alba), de vitamina K (170 mg la 100 g), seleniu (0,001 pana la 0,01 mg/100 g) si numeroase alte oligoelemente.
Se crede ca originea sa este in Asia Centrala, iar in China antica era un simbol al inteligentei.