nutritie-sanatoasa

Etichetarea produselor alimentare

Etichetele produselor alimentare nu au doar rol decorativ, ele trebuie sa contina informatii exacte. Daca acestea sunt incorecte, consecintele ar putea fi teribile, in special pentru cei care sufera de alergii sau de intolerante alimentare. Iata care sunt normele pe care legislatia europeana le prevede in legatura cu etichetarea alimentelor:

26.10.2011

Tonica

Timp estimat de citire:

1 minut, 54 secunde

Distribuie pe WhatsApp Distribuie pe Facebook

Legislatia UE reglementeaza ce poate sau ce trebuie sa apara pe etichetele alimentelor, pentru a garanta informarea consumatorilor cu privire la: ingredientele pe care le contin, data expirarii, producatorii acestora, originea lor, modul de depozitare si de preparare a produselor. Ingredientele sunt enumerate in ordinea descrescatoare a cantitatii lor intr-un produs. Trebuie mentionate toate componentele, inclusiv apa si aditivii alimentari.
Conform legislatiei UE, daca produsele alimentare contin un ingredient sau o substanta care ar putea determina anumite efecte adverse, aceasta informatie trebuie sa apara pe eticheta.
Detaliile despre adresa de contact a producatorului trebuie sa fie mentionate clar pe eticheta, astfel incat consumatorii sa poata face plangeri sau sa poata obtine mai multe informatii despre produs.
Imaginile de pe eticheta trebuie sa fie precise.
Util pentru consumatori:
Verifica informatiile de genul „A se consuma inainte de” si „Preferabil pana la”, pentru a nu te imbolnavi.
Atentie la timpul pentru dezghetare si pentru gatit. Pentru a fi sigur ca bacteriile si virusurile sunt distruse, citeste pe eticheta informatiile despre depozitarea si prepararea alimentelor.
Etichetele cu informatii despre continutul nutritiv prezinta, de exemplu, cantitatea de energie, de proteine, de carbohidrati, de grasimi, de fibre, de sodiu, de vitamine si de minerale din alimente. In UE, aceste informatii nu sunt obligatorii, cu exceptia cazului in care se solicita date despre aportul de calorii sau de substante nutritive al alimentului respectiv.
Daca produsele scumpe au fost inlocuite cu alternative mai ieftine, eticheta trebuie sa specifice acest lucru. De exemplu: daca se amesteca margarina ieftina cu unt scump, consumatorii trebuie sa fie informati, iar daca se adauga apa in sunca sau in carnea de pui, pe eticheta trebuie sa apara aceasta informatie.
Unele produse alimentare au o reputatie excelenta dincolo de granitele nationale, astfel incat beneficiaza de „protectie pentru locul de origine”. Asta inseamna ca sunca de Parma trebuie sa provina din orasul Parma din Italia, iar sampania trebuie sa provina din regiunea franceza cu acelasi nume.