Compulsivitatea alimentară – între modă și știință

Timp estimat de citire:

2 minute, 45 secunde

Obsesia teoretică pentru alimentația sănătoasă, pentru diete moderne sunt la ordinea zilei, iar comportamentele alimentare deviante pot fi trecute cu vederea sau chiar încurajate sub pretextul unui stil de viață modern. Printre acestea se numără și compulsivitatea alimentară.

Cunoscută și sub denumirea de tulburare de alimentație compulsivă (Binge Eating Disorder – BED), compulsivitatea alimentară este caracterizată prin episoade recurente de consum excesiv de alimente într-un timp scurt, însoțite de o senzație de pierdere a controlului asupra alegerilor alimentare. Spre deosebire de bulimia nervoasă, aceste episoade nu sunt urmate de comportamente compensatorii, cum ar fi vărsăturile autoinduse sau exercițiile fizice excesive, dar apar sentimente de vinovăție, rușine, anularea discursului interior pozitiv despre resursele personale.  

Mituri despre compulsivitatea alimentară:

„Este doar o lipsă de voință.”

Realitate: compulsivitatea alimentară este o tulburare psihologică complexă, nu o simplă problemă de autocontrol.​

„Afectează doar persoanele supraponderale.”

Realitate: compulsivitatea alimentară afectează toate grupele de vârstă, indiferent de greutatea personală.

„Este o problemă rară.”

Realitate: BED este cea mai frecventă tulburare de alimentație, afectând un procent semnificativ din populație, atât bărbați, cât și femei, atât adolescenți, cât și adulți.

Cauze și factori de risc:

Compulsivitatea alimentară poate fi declanșată în diferite perioade ale vieții, în diferite contexte în care nu poate fi susținut un proces de autoreglare emoțională, fiind implicați mai mulți factori de risc, de natură emoțională, psihologică, socială, biologică. O goliciune interioară pare că se umple pe moment cu o cantitate mare de mâncare.

Semne și simptome:

• consumul rapid de cantități mari de alimente;
• mâncatul până la senzația de disconfort sau durere abdominală, reflux, arsuri, balonare excesivă;
• introducerea gustărilor și a meselor principale în mod excesiv;
• sentimente de vinovăție, rușine, nemulțumire, după episoadele de mâncat compulsive;
• tendința de a mânca singur, pe ascuns, pentru a ascunde comportamentul.

Tratament și abordări terapeutice:

Tratamentul compulsivității alimentare implică o abordare multidisciplinară:​

• Terapie cognitiv-comportamentală (CBT): ajută la identificarea și modificarea gândurilor, a comportamentelor disfuncționale.​
• Medicație: în unele cazuri, medicamentele pot fi prescrise de psihiatru, pentru a gestiona simptomele asociate, cum ar fi depresia sau anxietatea.
• Consiliere nutrițională: educarea privind obiceiurile alimentare sănătoase.​
• Grupuri de suport: oferă un spațiu sigur pentru împărtășirea experiențelor și sprijin reciproc, se găsesc soluții comune, rețete de bunătăți satisfăcătoare.

Compulsivitatea alimentară este o tulburare care necesită recunoaștere, asumare, înțelegere și intervenție adecvată, nu trebuie neglijată, indiferent de etapa de vârstă. Este esențial să depășim stigmatizarea și să înțelegem că nu este vorba despre voință slabă, ci despre o afecțiune complexă care poate fi tratată cu succes printr-o abordare holistică.

Așadar.. echilibru, pace, bucurie și armonie în farfurie.

Dr. Alina Epure

CEO Nutribalance

Instagram: alinaepure.nutribalance

Web: www.nutribalance.ro