Nivelul de grăsime corporală – cum se determină

Timp estimat de citire:

2 minute, 24 secunde

Grăsime corporală – beneficii

A avea un procent de grăsime corporală în limite normale oferă multe beneficii, cum ar fi: reglarea temperaturii, niveluri hormonale echilibrate, o mai bună funcție reproductivă, are rol in depozitarea adecvată a vitaminelor, o bună funcționare neurologică, un metabolism sănătos, dar și un nivel al glicemiei în limitele normale.

Grăsime corporală – riscuri

A avea prea multă grăsime albă, în special grăsime viscerală, poate fi un lucru dăunător sănătății. Grăsimea viscerală poate crește riscul pentru următoarele afecțiuni de sănătate: boli cardiace, accident vascular cerebral, infarct, boală arterială coronariană, ateroscleroză, complicații ale sarcinii, diabet zaharat de tip 2,  tulburări hormonale și unele cancere.

Metode de determinare a grăsimii corporale

Compoziția corporală poate fi măsurată folosind mai multe metode.

• O metodă comună de estimare a procentului de grăsime corporală este măsurarea pliului pielii. Se măsoară pliurile de pe brațe, talie și coapse (la nivel subscapular, la nivelul tricepsului, al bicepsului, suprailiac etc.). Este o metodă folosită pentru a estima procentul total de grăsime corporală. Această metodă măsoară în primul rând grăsimea subcutanată.
• Analiza prin bioimpedanță electrică este o altă metodă de determinare a procentului de grăsime corporală. Acest test implică să stai pe un dispozitiv care folosește curent electric pentru a măsura cantitatea de masă slabă față de cea grasă din corpul tău.
• Testele pentru indicele de masă corporală (IMC) și circumferința taliei pot fi utile. Deși nu oferă un anumit procent de grăsime corporală, ele oferă o estimare bazată pe înălțime și greutate. IMC este calculat ca raport dintre greutate și pătratul înălțimii, în timp ce circumferința taliei este o măsurătoare a celei mai mici părți a taliei , cu o circumferință normală a taliei sub 80 cm la femei si sub 94 cm la bărbați.
• Raportul circumferința taliei /circumferința șoldului. Toți acești parametri antropometrici permit stabilirea claselor de risc clinic prin ajustarea valorilor IMC (indicele de masă corporală).
• Prin analiza DEXA. Osteodensitometria este indicată în cazuri de obezitate sau anorexie.
• Prin metode precise, dar fără a fi efectuate de rutină: RMN (rezonanță magnetică nucleară) și CT (computer tomografie). La ecografie nu se poate determina grăsimea viscerală.

Dr. Sorina Ispas, medic specialist diabet zaharat, nutriție și boli metabolice

Medic primar medicină de laborator,

Asistent Universitar Departament I Științe Preclinice, Disciplina Anatomie

Universitatea Ovidius Constanța