Ceaiurile chinezesti, aroma si istorie intr-o ceasca de portelan

“Ceaiul tempereaza spiritul, armonizeaza mintea, alunga moleseala si reduce oboseala, trezeste simturile, gandurile si previne lenea”, spune un celebru proverb chinezesc. intr-o dupa-amiaza ploioasa de toamna, ce poate fi mai relaxant decat sa sorbi o cana cu ceai fierbinte, aromat, stand intr-o sofa comoda?

04.11.2010

Diana Sorescu

2995

Timp estimat de citire:

3 minute, 0 secunde

In cultura chineza, ceaiul ocupa un loc extrem de important. In functie de momentul zilei in care este consumat, dar si de eveniment, parfumata licoare devine fie omagiu ori un semn de respect pentru musafiri sau batrani, fie legamant intre tineri indragostiti ori exprimarea sincera a scuzelor. Asadar, micutele cupe de portelan sau lut capata o simbolistica aparte, incarcata de solemnitate.

De asemenea, trebuie mentionat ca asiaticii nu considera ceaiul un rasfat culinar, ci mai degraba o licoare cu puteri magice, ce vindeca trupul si spiritul, intr-o divina purificare prin apa si plante.

Ceaiul alb, verde si cel negru, prunci ai aceleasi planta-mama

Cele trei tipuri de ceai, atat de distincte ca si culoare, aroma si proprietati, provin din aceeasi planta: Camellia sinensis.

Ceaiul alb, delicioasa potiune de culoarea cristalului, este o specialitate a provinciei chineze Fujian si provine din muguri si frunze tinere de Camellia sinensis. Contrar credintei consumatorilor occidentali, ceaiul alb contine mult mai multa cafeina decat cel negru, concentratia ridicata datorandu-se faptului ca frunzele nu sunt tratate si nici nu sufera procesul de oxidare. Dintre toate sortimentele de ceai alb, faimoasa este licoarea fierbinte numita Bai Hao Yinzhen (acul de argint). Servit in cupe mici, rotunde, ceaiul are o consistenta mai laptoasa, culoarea este luminoasa, iar prin dulceaga compozitie plutesc firisoare argintii de planta.

In ceea ce priveste proprietatile curative ale ceaiului alb, in anul 2004, un studiu efectuat la Universitatea Pace din New York, a demonstrat ca delicatesa alba are efecte benefice asupra gatului si plamanilor si adevarate proprietati antivirale si antibacteriene.

Ceaiul verde, aliat impotriva celulelor canceroase

Ceaiul verde, asemenea celui alb, provine din Camellia sinensis. Culoarea sa de jad provine insa dintr-o minima oxidare a frunzelor, iar cel mai folosit procedeu de preparare este infuzarea intr-un gaiwan autentic (n.r. gaiwan = vas special datat inca de pe vremea dinastiei Ming).

Foarte des consumat de occidentali in ultimii ani, ceaiul verde a devenit la un moment dat adevarat subiect de polemici. Unii nutritionisti si antrenori de fitness au sustinut cu tarie ca ceaiul verde este un produs miraculos in materie de diete. Aceste declaratii au fost studiate cu atentie de cercetatori, iar rezultatul a fost partial afirmativ. Se pare ca ceaiul verde are intr-adevar ceva proprietati de slabire, insa aduce mult mai multe beneficii inimii si sistemului cardiovascular.

De asemenea, concentratia ridicata de polifenoli protejeaza neuronii, devenind astfel adjuvant in afectiuni precum Alzheimer si Parkinson si lupta impotriva celulelor maligne, responsabile de cancerul mamar.

Ceaiul negru, licoare de onix imunostimulatoare

Preparat pentru prima oara acum 4000 de ani, cu un gust mai puternic si mai intens, ceaiul negru se poate lauda cu o maxima oxidare a frunzelor de Camellia sinensis si cu nenumarate proprietati benefice. Savuroasa bautura are un continut ridicat de antioxidati, ceea ce imbunatateste circulatia sangvina, trateaza inflamatiile si actioneaza ca un stimulator pentru imunitate.

Spre deosebire de sortimentele sale ingemanate, a caror savoare consta tocmai in prospetimea mugurilor si frunzelor, ceaiul negru devine tot mai pretios odata cu trecerea timpului. Cu cat este mai vechi, cu atat intensitatea sa sporeste, gustul se potenteaza si aroma devine mai irezistibila.

In China, ceaiul negru vintage se pastreaza in locuri bine ventilate, sub forma unor prajituri: frunzele uscate si oxidate sunt compactate si vidate, tocmai pentru a-si pastra savoarea.

Diana Sorescu