Sindrom metabolic: ce este și cum se tratează eficient?

Timp estimat de citire:

8 minute, 51 secunde

Cel puțin în privința diabetului zaharat de tip 2 și a bolilor cardiovasculare este vorba de afecțiuni cu o incidență crescută, influențate în bună măsură  de stilul de viață modern, în care sedentarismul, stresul și alimentația nesănătoasă sunt elemente caracteristice. Sub influența lor se poate dezvolta mai devreme sau mai târziu sindrom metabolic, despre care vom discuta mai pe larg în cele ce urmează.

Ce înseamnă „sindrom metabolic”

Un pacient cu sindrom metabolic prezintă cel puțin trei probleme de sănătate care de obicei sunt în interdependență și care, cumulate, pot genera complicații materializate în anumite afecțiuni cronice ori evenimente cardiace cu potențial letal sau care pot lăsa sechele pentru tot restul vieții. Mai, exact pentru a putea vorbi de sindrom metabolic este necesară prezența a cel puțin trei din următorii factori:

• Obezitate abdominală – caracterizată de o circumferință a taliei de cel puțin 80 de centimetri în cazul femeilor și cel puțin 94 de centimetri în cazul bărbaților, pe fondul acumulării de țesut adipos;
• Nivel crescut al trigliceridelor – trigliceridele sunt molecule din categoria lipidelor, care se formează din glucidele și grăsimile în exces, pe care organismul nu le transformă în energie. Sunt stocate în țesutul adipos și constituie rezerva de energie a organismului, însă atunci când nivelul lor în sânge depășește 150 de miligrame pe decilitru (mg/dL) devin un factor de risc pentru sănătate și un element caracteristic pentru sindromul metabolic. De asemenea, un alt criteriu legat de acest aspect îl constituie și tratamentul pentru ținerea sub control a nivelului trigliceridelor
• Hipertensiune arterială – este vorba de o presiune crescută pe care sângele care circulă prin artere o exercită asupra pereților vaselor sanguine atunci când este pompat de mușchiul inimii. Despre hipertensiune arterială se poate vorbi când tensiunea se menține constant la valori peste 130/85 mm/Hg. Un pacient hipertensiv sau aflat sub tratament pentru menținerea tensiunii arteriale în limite normale prezintă la rândul său un risc de sindrom metabolic;
• Glicemie crescută – glicemia se referă la nivelul de glucoză din sânge, aceasta fiind principala sursă de energie a organismului, furnizată de carbohidrații din alimente. Este firesc ca glicemia să crească după masă datorită aportului de carbohidrați, pentru ca ulterior nivelul să scadă treptat și să se stabilizeze în limitele normale. Acestea nu trebuie să depășească 99 mg/dL, în condițiile în care glicemia este măsurată a jeun, adică la cel puțin 8 ore după ultima masă. Dacă nivelul glicemiei a jeun este de cel puțin 100 mg/dL sau pacientul este diagnosticat cu prediabet ori diabet zaharat de tip 2, vorbim de un alt element definitoriu pentru sindromul metabolic;
• Nivel scăzut al colesterolului HDL – acest tip de colesterol este produs în ficat din grăsimile nesaturate. I se mai spune și „colesterol bun” întrucât curăță sângele de colesterolul LDL metabolizat din grăsimile saturate și grăsimile trans, care în cantități mari se depune în interiorul vaselor de sânge, favorizând apariția hipertensiunii arteriale și altor probleme cardiovasculare. Se consideră că nivelul colesterolului HDL este scăzut dacă valoarea sa este sub 40 mg/dL la bărbați și 50 mg/dL la femei. În același timp, și pacienții aflați sub tratament pentru controlul nivelului de colesterol prezintă un risc de a dezvolta sindrom metabolic.

Cum se declanșează un sindrom metabolic

Factorii pe care i-am enumerat mai sus acționează în interdependență, creând condițiile apariției unui sindrom metabolic dacă cel puțin trei dintre ei sunt prezenți.

Cel mai adesea, totul pleacă de la excesul ponderal și acumularea de țesut adipos care se depune preponderent în zona abdominală. Astfel, celulele adipoase cresc în volum și devin totodată hiperactive, eliberând în sânge acizi grași și alte substanțe ce afectează sensibilitatea receptorilor de insulină la nivel celular. Insulina este un hormon secretat de pancreas, care intermediază absorbția glucozei în celule pentru a fi transformată în energie. Pe fondul sensibilității scăzute a acestor receptori, celulele absorb tot mai puțină glucoză și apare ceea ce se numește rezistența la insulină. Aceasta determină creșterea glicemiei, care ulterior poate influența și ceilalți factori asociați cu sindromul metabolic.

Așadar, excesul ponderal și rezistența la insulină sunt două cauze principale ce pot declanșa sindrom metabolic, iar ca factori de risc în acest sens putem menționa alimentația excesivă și dezechilibrată, sedentarismul fumatul și consumul excesiv de alcool.

De asemenea, există și persoane care au o predispoziție genetică pentru a dezvolta sindrom metabolic, iar un alt factor de risc ce nu poate fi controlat este înaintarea în vârstă. În același timp,  riscul de sindrom metabolic este unul mai crescut în cazul femeilor ajunse la menopauză, iar în cazul bărbaților fumatul și consumul excesiv de alcool sunt doi factori de risc mai frecvenți.

Mai pot dezvolta sindrom metabolic pacientele cu sindromul ovarelor polichistice, persoanele cu steatoză hepatică și apnee în somn.

Ce simptome au pacienții cu sindrom metabolic

De multe ori, pacienții cu sindrom metabolic sunt asimptomatici, cel puțin în fazele incipiente, întrucât hipertensiunea, nivelul crescut de trigliceride și cel de glucoză din sânge, precum și valorile scăzute ale colesterolului HDL nu generează simptome care să constituie un motiv de îngrijorare.

În schimb, obezitatea abdominală poate fi ușor observată prin creșterea în dimensiuni a taliei, iar alte posibile simptome pot fi:

• Oboseală persistentă;
• Sete excesivă;
• Urinări frecvente;
• Stări de slăbiciune;
• Vedere încețoșată.

Aceste manifestări sunt asociate cu glicemia crescută iar hipertensiunea arterială care contribuie la apariția unui sindrom metabolic poate genera în formele mai grave amețeli, dureri de cap, palpitații, tinitus (țiuit în urechi), sângerări nazale.

Stabilirea diagnosticului de sindrom metabolic

Pentru că de multe ori nu există simptome, iar atunci când apar, acestea pot să difere de la caz la caz, diagnosticul de sindrom metabolic se stabilește în principal pe baza unor teste și analize. Astfel, prin profilul lipidic pot fi stabilite nivelurile de colesterol și de trigliceride, iar o altă analiză a sângelui indică și valorile glicemiei. De asemenea, este necesară și măsurarea tensiunii arteriale pentru depistarea eventualelor valori peste limitele normale, iar în cursul examinării fizice măsurarea circumferinței abdomenului poate oferi indicii elocvente în ceea ce privește obezitatea.

În general, diagnosticul de sindrom metabolic este stabilit de medicul de familie sau de un medic generalist pe baza analizelor și testelor menționate, însă poate fi stabilit și cu ocazia unor investigații pentru alte probleme de sănătate.

Tratamentul adecvat pentru sindrom metabolic

Principala prioritate în cazul pacienților cu sindrom metabolic este readucerea în limitele normale a glicemiei, tensiunii arteriale, trigliceridelor și a nivelului de colesterol, precum și revenirea la un indice de masă corporală normal prin eliminarea excesului de țesut adipos. În formele ușoare, diagnosticate în faze incipiente, este suficientă modificarea stilului de viață și renunțarea la obiceiurile nocive care favorizează sindromul metabolic. 

Prioritară e pierderea în greutate pentru a reduce riscul de rezistență la insulină, iar în acest sens este necesară adoptarea unei diete echilibrate și unui program zilnic mai activ, cu cel puțin 30 de minute de activități fizice de intensitate medie sau ridicată.

Se recomandă evitarea consumului de dulciuri, produse de panificație din făină albă, cartofi, orez alb, sucuri cu îndulcitori și fructe foarte dulci întrucât acestea conțin carbohidrați simpli care eliberează ușor cantități mari de glucoză, favorizând excesul ponderal și rezistența la insulină. În același timp, trebuie evitate și grăsimile saturate provenite din alimentele de origine animală precum și grăsimile trans din prăjeli, întrucât cresc nivelul de colesterol rău și riscul de hipertensiune arterială. Dieta pacienților cu sindrom metabolic trebuie să se bazeze pe fructe și legume, cereale integrale, pește gras, avocado și uleiuri vegetale, care cresc nivelul de colesterol HDL, carne slabă pentru proteine și vitamine din complexul B, lactate degresate, sucuri naturale cu un conținut scăzut de zaharuri.

În același timp, renunțarea la fumat și la consumul excesiv de alcool sunt alte recomandări importante în tratamentul pacienților cu sindrom metabolic, la fel și adoptarea unui program de odihnă cu cel puțin 7-8 ore de somn pe noapte.

Dacă investigațiile specifice indică valori îngrijorătoare ale glicemiei, trigliceridelor, colesterolului și/sau tensiunii arteriale, măsurile menționate mai sus pot fi susținute cu tratament medicamentos.

Ce complicații poate genera sindromul metabolic

Este important ca pacienții cu sindrom metabolic să revină la o greutate normală și la valori normale ale glicemiei, tensiunii, colesterolului și trigliceridelor pentru a preveni apariția unor afecțiuni cronice a căror incidență este într-o continuă creștere în ultimii ani.

Astfel, pe fondul apariției rezistentei la insulină și al hiperglicemiei, sindromul metabolic duce la apariția diabetului zaharat de tip 2 – o afecțiune cronică ce poate cauza la rândul său alte complicații severe dacă nu este ținută sub control.

Hipertensiunea arterială asociată cu sindromul metabolic constituie principala cauză a bolilor cardiovasculare, de multe ori fiind determinată de un nivel crescut de colesterol LDL, care se depune în vasele sanguine. Depunerile de colesterol rău favorizate de nivelul scăzut al colesterolului HDL pot fi și un factor determinant pentru producerea unui accident vascular cerebral sau a unui infarct miocardic. Nu în ultimul rând sindromul metabolic poate avea implicații negative și în ceea ce privește funcționarea ficatului, pe fondul acumulării de grăsime în celulele hepatice și a creșterii nivelului de colesterol LDL.

Consultanță de specialitate: Dr. Ecaterina Zoican, medic primar diabet zaharat, nutriție și boli metabolice