Diabet tip 1: simptome, cauze și factori de risc, recomandări nutriționale

Timp estimat de citire:

7 minute, 47 secunde

Spre deosebire de diabetul de tip 2, care este o afecțiune metabolică ce apare de obicei la adulți și este determinată în bună măsură de stilul de viață, diabetul tip 1 este o boală autoimună ale cărei manifestări apar de obicei în copilărie și necesită printre altele adaptarea stilului de viață pentru a evita complicațiile. Și în cazul pacienților cu diabet tip 1 alimentația joacă un rol important în managementul bolii, iar în rândurile ce urmează îți vom dezvălui tot ce trebuie să știi despre acest subiect.

Diabet tip 1 – caracteristici generale

Diabetul tip 1 este o afecțiune autoimună caracterizară de distrugerea celulelor beta din pancreas de către celulele imunitare, ceea ce duce la reducerea sau chiar suprimarea secreției de insulină. Astfel, organismul nu mai poate gestiona eficient glucoza, care se acumulează în sânge în loc să fie absorbită în celule pentru a produce energie.

Procesul descris mai sus se declanșează de obicei la vârsta copilăriei, iar simptomele se declanșează brusc, deseori fiind foarte intense. Astfel, diagnosticul de diabet tip 1 se stabilește relativ ușor pe baza simptomelor și analizelor specifice iar ulterior pacienții  necesită administrarea constantă de insulină pentru a suplini funcțiile pancreasului și a ține glicemia sub control.

Diabet tip 1 – cauze

Pentru a înțelege mai bine cauzele care duc la apariția de diabet tip 1 trebuie să explicam mai întâi cum funcționează mecanismul metabolic pe care această boală îl afectează. Organismul are nevoie de glucoză, care ajunge în sânge din alimentele cu carbohidrați, iar de aici este absorbită în celule, unde este convertită în energie. Absorbția glucozei din sânge în celule este intermediată de un hormon secretat de celulele beta din pancreas, numit insulină. Atunci când nivelul glucozei din sânge (glicemia) crește, aceste celule primesc un semnal de la creier și secretă insulină care stimulează absorbția acesteia în celule.  

În cazul pacienților cu diabet tip 1, celulele sistemului imunitar percep în mod eronat celulele beta ca fiind agenți patogeni și acționează în consecință. Așadar, organismul își atacă propriile celule, iar acestea nu au capacitatea de a se apăra și astfel sistemul imunitar distruge sistematic celulele care produc insulină.

Evident că o consecință firească este scăderea sau chiar încetarea secreției de insulină, condiție în care glucoza din sânge este tot mai greu absorbită. Celulele produc astfel tot mai puțină energie iar glicemia crește, ceea ce duce la declanșarea bruscă a simptomelor despre care vom vorbi ulterior.

Diabet tip 1 – factori de risc

Nu este încă foarte clar ce declanșează reacția anormală a sistemului imunitar pe care am descris-o mai sus, însă au fost identificați câțiva factori care pot favoriza apariția bolii.  

• Predispoziția genetică – anumite gene pot genera un risc crescut de diabet tip 1;
• Istoricul familial – dacă o persoană suferă de diabet tip 1, copiii sau frații/surorile prezintă un risc sporit de a dezvolta aceeași boală;
• Infecțiile virale – bolile copilăriei cum ar fi rubeola sau oreionul precum și alte infecții virale la vârste fragede pot deregla sistemul imunitar nedezvoltat încă suficient, declanșând acele reacții care duc la diabet tip 1;
• Vârsta – copiii și adulții tineri sunt categoriile predilecte de pacienți diagnosticați cu diabet tip 1, însă boala poate apărea și la vârste mai înaintate.

Diabet tip 1 – simptome

Simptomele de diabet tip 1 au de obicei un debut brusc, cu manifestări severe, fapt oarecum pozitiv întrucât nu pot fi trecute cu vederea iar părinții nu amână vizita la medic.

Pacienții cu diabet tip 1 manifestă o sete intense, simptom cunoscut sub denumirea de polidipsie. Acest simptom se explică prin faptul că organismul încearcă să elimine prin urină  excesul de glucoză și astfel apar urinări frecvente ce duc la pierderea unei cantități mari de apă și astfel apare setea intensă

Lipsa de energie asociată deficitului glucoză în celule declanșează o senzație puternică de foame, care persistă chiar și după masă și se explică prin nevoia organismului de resurse energetice. În ciuda apetitului crescut, pacienții cu diabet tip 1 scad rapid în greutate întrucât corpul apelează la rezervele de grăsime pentru a produce energie, iar țesuturile musculare încep să se atrofieze în lipsa glucozei.

Atrofierea mușchilor determină și o senzație permanentă de slăbiciune și oboseală, iar concentrația mare de glucoză din sânge face ca rănile – chiar și cele superficiale – să se vindece mai greu.

Este afectată și imunitatea, fapt pentru care pacienții cu diabet tip 1 dezvoltă ușor diferite infecții, iar o altă caracteristică a bolii o constituie modificările bruște ale dispoziției, aparent fără motiv.

Diabet tip 1 – tratament

La baza tratamentului pentru diabet tip 1 stă administrarea de insulină pentru a suplini funcțiile afectate ale celulelor beta din pancreas, a menține glicemia în limite normale și totodată a facilita producerea de energie la nivelul celulelor. În marea majoritate a cazurilor vorbim de o afecțiune incurabilă, astfel că pacienții diagnosticați cu diabet tip 1 trebuie să își administreze insulină pentru tot restul vieții. În prezent există diferite metode prin care aceasta poate fi administrată, fie prin injectare fie cu ajutorul unei pompe de insulină. Tratamentul este unul personalizat, iar în paralele cu administrarea de insulină este necesară monitorizarea permanentă a glicemiei.

O componentă importantă a tratamentului pentru diabet tip 1 este și dieta, care contribuie la menținerea echilibrului glicemic în paralel cu administrarea insulinei.

Diabet tip 1 – nutriție

Reluând ideea cu care am încheiat capitolul anterior, pacienții cu diabet tip 1 trebuie să asigure necesarul de nutrienți esențiali  și macronutrienți, menținând nivelul glicemiei în limite optime împreună cu insulina administrată. Este esențial în acest sens ca doza de insulină să fie permanent adaptată în funcție de cantitatea de carbohidrați consumată, aceștia fiind macronutrienții care eliberează glucoza în timpul procesului de digestie. De aceea este important ca alimentele să fie evaluate înainte de a fi consumate, calculându-se cât mai exact doza de carbohidrați pe care o conțin. De asemenea, în dieta pentru diabet tip 1 nu se recomandă consumul în exces de alimente bogate în carbohidrați, care pot duce la creșterea glicemiei.

Pot fi incluse în meniu alimentele care conțin carbohidrați complecși, întrucât aceștia eliberează glucoza mai lent, permițând absorbția treptată din sânge. Este vorba de cerealele integrale, orezul brun, pâinea și pastele din făină integrală, leguminoasele, porumbul, cartofii, care pot fi incluse în dieta pacienților cu diabet tip 1, însă ținând și de această dată cont de cantitatea de carbohidrați pe care o conțin.

Ca surse de vitamine și minerale pot fi consumate legume și fructe mai puțin dulci, precum și orice fel de verdețuri. Acestea sunt totodată surse importante de fibre, care îmbunătățesc digestia și în același timp încetinesc absorbția glucozei din intestinul subțire, permițând organismului să o utilizeze mai eficient sub influența insulinei.

Ca surse de proteine, în dietă pot fi incluse carnea slabă, peștele ouăle, lactatele și brânzeturile degresate alături de leguminoase, iar pentru un aport optim de grăsimi se recomandă peștele gras, avocado, uleiurile vegetale extravirgine, nucile și semințele.

Pe lista alimentelor de evitat se află cele care conțin cantități mari de carbohidrați simpli, întrucât duc la creșteri bruște ale glicemiei. Este vorba de pâinea albă și alte preparate din făină rafinată,  dulciurile cu mult zahăr și orice aliment sau băutură care conține acest ingredient, fructele și sucurile naturale dulci, precum și produsele tip fast-food și alimentele ultraprocesate.

Diabet tip 1 – adaptarea stilului de viață

Odată stabilit diagnosticul de diabet tip 1, pacienții trebuie să se adapteze unei rutine pe care o vor urma tot restul vieții pentru a preveni apariția complicațiilor. Pe lângă administrarea de insulină și monitorizarea strictă a fiecărei mese, este recomandată limitarea sau chiar evitarea consumului de alcool, întrucât acesta conține zahăr, care crește glicemia. De asemenea, evitarea fumatului și a stresului cronic sunt alte recomandări adresate pacienților cu diabet tip 1, întrucât vorbim de doi factori care pot influența negativ efectul insulinei administrate.

Activitățile fizice de intensitate medie și ridicată necesită o cantitate mai mare de energie și scad glicemia, însă aceasta trebuie măsurată înainte și după efort.

Evident că sunt necesare controale medicale și analize periodice, iar pentru că glicemia crescută afectează imunitatea, pacienților li se recomandă să se vaccineze periodic împotriva gripei și a altor boli transmisibile, conform recomandărilor medicilor.