Ce beneficii are apa cu semințe de chia?

Timp estimat de citire:

6 minute, 28 secunde

Dincolo de aceste beneficii, din materialul de față  vei afla cum se prepară și cum se consumă apa cu semințe de chia, precum și ce substanțe există în compoziția acesteia.

Cum să-ți pregătești apa cu semințe de chia

Semințele de chia sunt o idee mai mari ca dimensiune față de semințele de mac, însă spre deosebire de acestea au capacitatea de a-și mări de până la 12 ori volumul atunci când sunt înmuiate într-un lichid. Aceasta pentru că absorb foarte bine lichidul și se transformă într-o gelatină care le face mai ușor de consumat. Așa cum spuneam, apa cu semințe de chia este cea mai simplă combinație în acest sens, presupunând folosirea celor două ingrediente la care mai poți adăuga câte ceva în plus.

O rețetă standard de apă cu semințe de chia necesită 250 de mililitri de apă și două lingurițe de semințe, adică cel mult 30 de grame.

Semințele se adaugă în cana cu apă și se așteaptă câteva minute ca acestea să absoarbă lichidul. Astfel apa cu semințe de chia devine treptat un gel pe care îl poți consuma atunci când ajunge la densitatea dorită. De asemenea, poți bea apa cu semințe de chia imediat după ce combini cele două ingrediente sau poți consuma gelul cu lingurița când semințele au absorbit tot lichidul.

Dacă  ți se pare că gustul este prea fad, poți adăuga în apa cu semințe de chia puțină zeamă de lămâie, vanilie, scorțișoară, ghimbir sau câteva frunze de mentă proaspătă tocate mărunt.

Mai există și varianta în care poți pregăti apa cu semințe de chia seara, înainte de culcare, lăsând-o apoi la frigider pentru a o consuma dimineață, la micul dejun, și a profita de aceleași beneficii, care rămân nealterate.

Ce conține apa cu semințe de chia

Apa cu semințe de chia înglobează toate substanțele benefice pe care le conțin aceste semințe și care nu sunt deloc puține. Referindu-ne la minerale, apa cu semințe de chia este o bună sursă de calciu, magneziu, zinc, fier, fosfor și cupru, iar pe lângă acestea mai conține vitamine din complexul B și precursori ai vitaminei A.

În același timp, apa cu semințe de chia are în compoziția sa o cantitate importantă de fibre, proteine și grăsimi polinesaturate, dar și de substanțe cu efect antioxidant.

O porție preparată după rețeta prezentată mai sus conține 131 de calorii provenite din 13 grame de carbohidrați, 8,4 grame de grăsimi sănătoase și 5,6 grame de proteine. De asemenea, aceeași porție are un conținut de 11,2 grame de fibre.

Ce beneficii îți aduce apa cu semințe de chia

Apa cu semințe de chia este un bun aliat în curele de slăbire dar în același timp atrage și o serie de beneficii pentru sănătate dacă o consumi  în mod constant. Iată care sunt acestea:

Reducerea excesului ponderal

Apa cu semințe de chia reduce considerabil apetitul și odată cu el cantitatea ce calorii consumate zilnic, ajutându-te astfel să slăbești mai ușor. Datorită capacității lor de absorbție a lichidelor, semințele de chia continuă șă-și mărească volumul după ce ajung în stomac, pe care îl țin plin pentru mai mult timp. Totodată, gelul format de fibrele solubile pe care le conțin încetinește digestia, iar toate cestea cumulate mențin o senzație de sațietate prelungită datorită căreia mănânci mai rar și mai puțin.

Îmbunătățirea digestiei

Fibrele din apa cu semințe de chia aduc și alte beneficii în plan digestiv prin faptul că hrănesc bacteriile probiotice care descompun alimentele în intestine și totodată facilitează tranzitul intestinal, implicit eliminarea materiilor fecale. Fibrele solubile se dizolvă în apă sau în interiorul tractului digestiv, formând acea substanță gelatinoasă care se depune în intestine unde constituie sursă de hrană pentru probiotice și acționează ca lubrifiant ce face ca alimentele supuse procesului de digestie să alunece mai ușor.

Scăderea nivelului de colesterol

Apa cu semințe de chia este și o sursă de grăsimi nesaturate din care ficatul sintetizează colesterolul HDL, acel colesterol bun care protejează inima și sistemul circulator. Rolul său este acela de a curăța sângele de celălalt tip de colesterol – LDL – supranumit colesterol rău. Acesta se formează tot în ficat din grăsimi saturate și grăsimi trans și este nociv în cantități mari deoarece se depune în vasele de sânge și duce la apariția hipertensiunii arteriale și a evenimentelor cardiace, precum infarctul sau accidentul vascular.

Totodată, pelicula gelatinoasă formată de fibrele solubile în intestine reține o parte din grăsimile saturate și grăsimile trans ajunse în tractul digestiv, care astfel sunt eliminate pe cale naturală în loc să ajungă în ficat, unde se transformă în colesterol rău.

Reducerea stresului oxidativ

Stresul oxidativ poate genera în timp efecte negative, precum anumite boli cronice sau disfuncții de organe, fiind un proces lent care modifică structura celulelor și astfel afectează funcționarea acestora. La baza sa stau radicalii liber – niște compuși chimici care se formează în organism în urma proceselor metabolice și totodată pot proveni din exterior. Aceștia au un număr impar de electroni din cauza căruia sunt instabili și reacționează ușor cu celulele și alte molecule cărora la cedează sau le „fură” un electron, pentru a se stabiliza. Astfel apare stresul oxidativ cu efectele sale nocive, care poate fi ținut sub control și prin consumul de apă cu semințe de chia. Aceasta conține substanțe antioxidante, care intră în reacție cu radicalii liberi și îi stabilizează iar astfel aceștia nu mai produc stres oxidativ la nivelul celulelor și altor molecule din corp.

Controlul glicemiei

Apa cu semințe de chia nu conține zaharuri și nici alte tipuri de carbohidrați simpli care eliberează rapid o cantitate mare de glucoză ce duce la o creștere bruscă a glicemiei urmată de creșterea concentrației de insulină în sânge. Astfel de variații nu sunt benefice pentru organism și favorizează excesul ponderal asociat ulterior și cu apariția diabetului zaharat de tip 2.

Totodată, fibrele solubile dizolvate în tractul digestiv încetinesc absorbția carbohidraților simpli proveniți din alte alimente, făcând astfel ca eliberarea de glucoză să fie mai lentă. Organismul reușește astfel să folosească mai eficient glucoza pe care o transformă în energie fără ca în sânge să rămână cantități mari care cresc glicemia  și riscurile asociate.