Alergia la ouă: simptome, cauze și modalități de tratament

Timp estimat de citire:

7 minute, 16 secunde

Din fericire, majoritatea scapă de această problemă pe măsură ce cresc însă în 30% din cazuri alergia la ouă persistă și la vârsta adolescenței și chiar pe tot parcursul vieții.

Fiind vorba de o problemă frecventă la copii, care e firesc să creeze îngrijorare în rândul părinților, vom vorbi pe larg în acest articol despre alergia la ouă, oferind toate informațiile de interes pe marginea acestui subiect.

Ce este alergia la ouă

Ca orice altă formă de alergie, și alergia la ouă este o reacție imunitară anormală a organismului, declanșată de niște substanțe inofensive, percepute în mod eronat ca potențial pericol. Aceste substanțe se numesc alergeni și nu au niciun efect negativ asupra organismului, însă acesta le percepe ca pe niște agenți patogeni și declanșează un răspuns imunitar împotriva lor. Mai exact, produce și eliberează anticorpi specifici pentru acei alergeni, iar aceștia se atașează de niște celule imunitare numite mastocite. Sub influența acestor anticorpi, mastocitele produc histamină în contact cu alergenii, iar aceasta determină apariția reacțiilor alergice.

Paradoxal, atât alergia la ouă, cât și orice altă alergie au la bază un proces benefic ce vizează protejarea organismului împotriva infecțiilor cauzate de diverși agenți patogeni. Este vorba de reacția promptă a sistemului imunitar, însă problema e că aceasta se declanșează în mod nejustificat asupra unor substanțe inofensive, generând reacții adverse mai mult sau mai puțin severe.

Ce declanșează alergia la ouă

Un alt paradox legat de alergia la ouă constă în faptul că reacțiile specifice sunt cauzate tocmai de elementele nutritive ce recomandă acest aliment ca fiind unul sănătos. Este vorba de proteine, aflate din belșug în compoziția albușului și a gălbenușului, dintre care cea mai cunoscută este albumina. Ouăle conțin însă și alte proteine, iar fiecare dintre acestea poate fi un potențial alergen și un factor care declanșează alergia la ouă, o persoană alergică putând avea o sensibilitate la una dintre aceste proteine sau la mai multe. Acest aspect contează mai puțin întrucât este foarte dificil de separat aceste proteine chiar dacă se consumă doar gălbenușul sau doar albușul.

Alergia la ouă poate apărea și la sugari în urma consumului de lapte matern, dacă nou-născutul este alergic iar mama consumă ouă. Explicația constă în faptul că proteinele din ou pot ajunge și în laptele matern, fiind apoi transferate bebelușului, care dezvoltă reacții alergice.

Cum se manifestă alergia la ouă

Există mai multe simptome asociate cu alergia la ouă, iar reacțiile diferă de la caz la caz atât ca formă de manifestare, cât și ca intensitate. Totodată, în unele cazuri acestea pot apărea la câteva ore de la momentul consumului în timp ce în alte situații apar imediat. De asemenea alergia la ouă se manifestă și în funcție de modul în care sunt consumate aceste alimente, unele persoane dezvoltând reacții doar la ouă crude – folosite de exemplu în maioneze – în timp ce altele au reacții când consumă ouăle fierte, prăjite sau sub orice altă formă. Explicația stă în faptul că o parte din proteinele care declanșează alergia la ouă se descompun în timpul procesului de preparare termică, altele se modifică iar o persoană cu o sensibilitate la o astfel de proteină e firesc să nu aibă reacții adverse când consumă ouă fierte sau preparate în orice alt mod la foc.

Alergia la ouă se poate manifesta pe trei planuri, respectiv în plan digestiv, respirator și cutanat. Reacțiile digestive includ durerile sau crampele abdominale, diareea, greața însoțită adesea și de vărsături. Manifestările respiratorii constau în strănut, tuse, secreții nazale apoase și abundente (rinoree), nas înfundat, respirație îngreunată și uneori chiar crize de astm.

Alergia la ouă se poate manifesta și la nivelul pielii prin mâncărime, apariția de pete roșiatice (eriteme), urticarie, eczeme sau dermatită atopică sub alte forme. În cazuri rare alergia la ouă se declanșează în urma simplului contact cu un ou, iar în astfel de situații reacțiile sunt de tip cutanat.

La fel de rare sunt și cazurile în care alergia la ouă duce la anafilaxie, adică o serie de reacții severe manifestate prin obstrucția căilor respiratorii, creșterea pulsului, reducerea tensiunii arteriale și pierderea cunoștinței – toate punând viața în pericol și fiind considerate urgențe medicale.

Metode de diagnostic pentru alergia la ouă

Întrucât alergia la ouă se manifestă în mod similar altor forme de alergie sau afecțiuni, diagnosticul se bazează pe excluderea altor cauze și pe identificarea alergenilor care cauzează neplăceri. După anamneză și examenul clinic, ce nu pot lipsi din niciun protocol de diagnostic, se efectuează investigații specifice constând fie într-un test cutanat, fie în analize de sânge. În primul caz, pielea este expusă la doze mici de alergeni pentru a se constata care dintre ei generează reacții adverse, iar în al doilea caz se măsoară nivelul anticorpilor din sânge în prezența proteinelor din ouă, iar dacă acesta este unul crescut indică o alergie la alimentul respectiv.

De asemenea, diagnosticul se poate stabili și prin monitorizarea dietei, urmărind reacțiile determinate de alimente cu potențial alergen – incluziv ouă – care sunt consumate separat, la început în cantități mici, crescând dozele până când apar simptome specifice care trădează alergia.

Cum se tratează alergia la ouă

Odată stabilit un astfel de diagnostic, cea mai eficientă metodă de a preveni reacțiile adverse este excluderea din dietă a ouălor, cel puțin în formele care nu sunt tolerate de organism. De exemplu, un pacient care este alergic la ouăle în stare crudă trebuie să evite maionezele, biftecul tartar sau alte alimente ce folosesc acest ingredient insuficient preparat termic dar poate consuma fără probleme ouă fierte tari, omlete bine făcute, ciorbe drese cu ou și multe alte alimente care conțin ouă preparate termic.

Tratamentul vizează și ameliorarea simptomelor atunci când se produc reacții alergice ca urmare a consumului de alimente nerecomandate, iar în acest caz se bazează pe administrarea de antihistaminice. Este vorba de medicamente ce blochează receptorii de histamină din celulele țintă și astfel împiedică declanșarea sau extinderea reacțiilor alergice. Există mai multe tipuri de antihistaminice, iar cel care stabilește tratamentul adecvat este medicul alergolog.

În general, antihistaminicele se administrează de la debutul apariției simptomelor tratamentul continuând timp de 3-4 zile după ce acestea au dispărut definitiv.

Deși cazurile de șoc anafilactic în alergia la ouă sunt rare, este important ca, odată ce cresc, copiii cu o astfel de problemă să învețe să folosească un autoinjector cu adrenalină iar cei din anturajul lor să știe de asemenea să utilizeze acest dispozitiv medical. Injectarea unei doze de adrenalină este crucială în caz de șoc anafilactic iar dacă persoana în cauza nu poate să își administreze medicamentul pe care e bine să îl aibă permanent asupra sa, procedura trebuie să fie aplicată de altcineva în cel mai scurt timp posibil. Șocul anafilactic este o urgență medicală, astfel se impune solicitarea serviciilor specializate, iar dacă pacientul își pierde cunoștința până la sosirea ambulanței se impun măsuri de prim-ajutor, inclusiv resuscitare, dacă este cazul.

Alergia la ouă nu poate fi prevenită, iar dacă nu se vindecă de la sine până la vârsta adolescenței sunt tot mai puține șanse ca acest lucru să se întâmple mai târziu. Pacienții trebuie să se obișnuiască să trăiască normal cu această boală, iar atât timp cât evită proteinele care le declanșează reacțiile alergice, nu vor avea probleme și nu vor fi nevoiți să apeleze la antihistaminice. Problema e că multe alimente conțin ou deși nu s-ar părea la prima vedere. De aceea etichetele produselor din comerț trebuie să fie citite cu mare atenție, dat fiind faptul că producătorii sunt obligați prin lege să specifice alergenii conținuți.