Motivul real pentru care e atât de greu să te menții după ce slăbești

Timp estimat de citire:

3 minute, 59 secunde

Persoanele care pierd în greutate se chinuie apoi din greu să mențină rezultatele obținute, iar multe dintre ele revin la dimensiunile inițiale. Fenomenul este cunoscut drept efect yo-yo și face referire la fluctuațiile greutății ca urmare a metodelor de slăbire. Oamenii de știință au stabilit de curând că o mare parte din vină pentru acest eșec o are țesutul nostru adipos.

„Memoria” celulelor de grăsime

Atunci când o persoană ia în greutate, numărul de celule care stochează grăsime în corpul său nu se schimbă; în schimb, fiecare celulă se extinde pentru a stoca mai multă grăsime în interiorul său prin schimbarea modului în care răspunde la nutrienți și îi stochează. Potrivit noilor descoperiri, celulele adipoase „își amintesc” obezitatea anterioară și se opun eforturilor noastre de a pierde în greutate.

Cercetătorii au identificat această memorie biologică examinând țesutul adipos al persoanelor cu obezitate, înainte și după ce au pierdut în greutate prin intervenții chirurgicale bariatrice. Țesuturile au fost comparate cu grăsimea unor persoane sănătoase care nu au fost niciodată obeze.

Analiza a arătat că celulele adipoase sunt afectate de obezitate într-un mod care le schimbă răspunsul la alimente, posibil timp de mai mulți ani. În cadrul testelor, aceste celule au crescut mai rapid decât altele, absorbind nutrienții mai eficient.

„Studiul nostru sugerează că unul dintre motivele pentru care menținerea greutății corporale după o pierdere inițială este dificilă este faptul că celulele adipoase își amintesc starea lor anterioară de obezitate și probabil tind să revină la aceasta. Această memorie pare să pregătească celulele să răspundă mai rapid – și, poate, și în moduri nesănătoase – la zaharuri sau acizi grași”, a declarat autorul principal al studiului Ferdinand von Meyenn, profesor la Institutul Federal de Tehnologie din Zürich, Elveția, citat de The Guardian.

Rezistența la schimbare e la nivel celular

Experimentele ulterioare pe cobai au evidențiat modificări ale expresiei genelor care predispun celulele adipoase la o creștere mai rapidă. Practic, cercetările au urmărit memoria biologică până la o serie de modificări chimice ale ADN-ului sau ale proteinelor în jurul cărora este înfășurat ADN-ul. Vorbim de schimbări epigenetice care alterează activitatea genelor și metabolismul.

Într-un articol publicat în revista „Nature”, oamenii de știință descriu cum șoarecii care au fost anterior obezi au câștigat în greutate mai rapid decât ceilalți atunci când au fost puși pe o dietă bogată în grăsimi, sugerând o schimbare metabolică care a facilitat acumularea greutății. Totuși, memoria obezității în celulele adipoase nu pare să fi fost singurul factor. Cercetătorii cred că o memorie similară există și în celulele creierului, iar acest lucru influențează cantitatea de mâncare ingerată, precum și cantitatea de energie consumată.

Altfel spus, dificultatea de a menține kilogramele la distanță ar putea fi cauzată de o memorie celulară extinsă, care rezistă activ schimbării.

„Dintr-o perspectivă evolutivă, acest lucru are sens. Oamenii și alte animale s-au adaptat pentru a-și apăra greutatea corporală mai degrabă decât pentru a o pierde, deoarece lipsa alimentelor a fost o provocare comună în trecut”, a explicat dr. Laura Hinte, cercetătoare în nutriție și epigenetică Metabolică, în cadrul Universității ETH Zurich.

Noi perspective și noi abordări

Rămâne, totuși, neclar cât timp persistă memoria moleculară a celulelor. Cercetătorii consideră că este foarte probabil ca aceasta să dispară sau cel puțin să se estompeze cu timpul. „Este posibil ca menținerea unei greutăți corporale reduse sau sănătoase suficient de mult timp să fie suficientă pentru a șterge această memorie”, a punctat Hinte.

Chiar și așa, noile descoperiri sunt foarte valoroase în contextul în care obezitatea este la cote alarmante, iar lupta cu aceasta pare că, uneori, bate pasul pe loc. Cercetătorii sunt optimiști și spun că aceste constatări ar putea deschide calea pentru programe mai bune de gestionare a greutății. Țintirea modificărilor epigenetice ar putea oferi o metodă alternativă de a ajuta oamenii să-și atingă obiectivele de sănătate.