Inflamații și dureri articulare în sezonul rece – cum ne poate ajuta osteopatia

Timp estimat de citire:

4 minute, 24 secunde

Oricine suferă de o boală de natură reumatică știe că în sezonul rece, care în țara noastră începe pe final de toamnă, au de îndurat mai mult. Ne explică ce rol are osteopatia și cum anume poate fi de ajutor în astfel de situații Cristian Carîp, de la Clinica Sens. Este de formație medic și s-a specializat în domenii neconvenționale care permit o abordare globală și personalizată a omului, printre care și osteopatia.

Slab sau Gras: Ce este osteopatia și cum ne poate ajuta?

Cristian Carîp: Situarea individului în spațiul înconjurător, capacitatea de a se deplasa armonios, absența durerilor sunt elemente de bază ale stării de bine. Osteopatia permite menținerea echilibrului între segmentele corpului, eficientizarea mișcării prin acțiune asupra articulațiilor, mușchilor, tendoanelor. Ea permite fluxuri energetice armonioase, eliminarea durerii și a limitărilor de mobilitate.

Osteopatia este o metodă terapeutică găsită empiric de un american, Andrew Taylor Still, în secolul al XIX- lea (1874). În linii mari, principiul osteopatiei este următorul: se consideră organismul ca un ansamblu unitar; coerența și funcționarea lui armonioasă depind de poziționarea fiziologică a segmentelor, unele în raport cu celelalte, și de mobilitatea lor relativă. În aceste condiții, corpul întreg este capabil de autocontrol și de reechilibrarea funcțiilor sale.

Prin ce se deosebește osteopatia de chirorpactică?

Chiropractica este o ramură oarecum dizidentă a osteopatiei și se concentrează pe armonia coloanei vertebrale, făcând-o fără binecuvântarea prealabilă a medicului. În ceea ce privește osteopatia, ea nu se limitează la coloană, ci se adresează tuturor structurilor neuro-musculo-scheletice (trunchi și membre). Versiunile ei mai specializate aplică principiul de poziționare și libertate de mișcare la organele interne (osteopatia viscerală) și principiul libertății de circulație a lichidului cefalo-rahidian (osteopatia craniană) – lucru în măsură să influențeze serios psihicul pacientului.

Includerea științei medicale în școlile de osteopatie (prima, fondată de Still, în 1874, în Missouri – USA) a fost urmată de o muncă minuțioasă de suprapunere a principiilor osteopatiei, inițial empirice, cu cele ale științei medicale. Rezultatul a fost recunoașterea acestei practici ca metodă de tratament paramedical de către Organizația Mondială a Sănătății, cu preluarea definiției corpului ca „unitate funcțională dinamică”, capabilă de „autocontrol și autoreglare”. Practica osteopatică a fost ulterior legalizată în numeroase țări, prima fiind Marea Britanie, în 1990.

De ce se pot intensifica durerile articulare în sezonul rece?

Apariția sau recidiva periodică a durerilor articulare, a limitărilor de mobilitate, dar și a inflamației care poate afecta țesuturile moi (mușchi, tendoane) sau organele interne este logică, în cadrul abordării energetice a fiziologiei. Umiditatea, scăderea temperaturii, vântul – specifice anotimpului rece – influențează fluxurile energetice, cu repercusiuni asupra structurilor neuro-musculo-scheletice, ca și asupra celor viscerale, toate vizate de practica osteopatică.

Justificarea fiziologică se află în cercul vicios de la originea majorității afecțiunilor psihosomatice: leziuni (inclusiv micro-leziuni sau chiar anomalii celulare) – inflamație – durere – spasm – limitare funcțională. Afirmația că „durerea întreține inflamația și inflamația întreține durerea” a devenit clasică. În esență, așadar, prin repoziționarea corectă a segmentelor corporale, osteopatia este eficientă în reducerea durerii și a inflamației. Ea poate restabili fluxurile energetice normale. Stagnarea energiei este una dintre marile cauze de boală, conform preceptelor medicinei energetice.

Căror tipuri de dureri/afecțiuni se adresează intervenția osteopatică?

Considerând impactul psihic al suferinței și faptul că ea poate destructura ciclurile biologice, începând cu cel somn-veghe, se adeverește că practica osteopatică poate aduce răspunsuri unei multitudini de probleme: dureri cronice, în primul rând musculare și/sau articulare, cefalee (durerea de cap), rigidizarea articulațiilor cu limitarea mobilității. În afara afecțiunilor reumatismale (inflamatorii sau degenerative), osteopatia este indicată la recuperarea în traumatologie, după chirurgie ortopedică, precum și în cazuri ce țin de chirurgia generală, inclusiv cea viscerală.

Practica osteopatiei fiind supusă controlului medical, specialistul osteopat trebuie să fie capabil de a interpreta datele medicale furnizate de pacient: examene biologice de sânge, radiografii sau alte rezultate de imagistică (CT, RMN, ecografie). El poate, de asemenea, evalua eventualele interacțiuni dintre practica sa și tratamentele medicale preexistente. Această competență și colaborarea cu medicul curant garantează securitatea gestului osteopatic.

Colaborarea cu practicieni din zona de psihologie – psihoterapie permite, atunci când este cazul, abordarea integrativă a pacientului. Nu de puține ori, eliberarea unei tensiuni musculare, dispariția unei dureri sau „simpla” recentrare a atenției asupra schemei corporale permit o ameliorare a stării psihice, cu beneficii importante pentru pacient. Depresia, stresul, burnout-ul, tulburările de somn pot fi mult atenuate prin combinația de practici din psihoterapie și osteopatie.