Horia Brenciu: „Mănânci cât să nu te saturi și faci sport o oră pe zi”

Timp estimat de citire:

2 minute, 49 secunde

Juratul de la Vocea României se bucură de fiecare moment pe care îl trăiește. Este un tată extraordinar, un soț responsabil în relația la care ține atât de mult, un muzician talentat și un showman polivalent.

Slab sau Gras: Ești unul dintre oamenii aceia minunați care ne încarcă mereu cu energie pozitivă. Tu de unde o obții? Cum reușești să o dăruiești mai departe atât de natural?

Horia Brenciu: Zâmbetele soției și ale copiilor mei sunt pentru mine una dintre cele mai puternice surse de energie. În ceea ce privește partea cu dăruirea, nu știu dacă reușesc de fiecare dată să fac asta și, sincer, nu cred ca sunt atât de minunat pe cat m-ați caracterizat, dar îmi place sa văd oameni zâmbind. Asta îmi dă forță și încredere, dar în același timp mă face responsabil față de cei din jur. Personal, mă consider un om normal, exact ca un panou solar. Când e soare mă încarc, iar când e ploaie… aștept soarele. De fiecare dată mă gândesc că viața e destul de grea pentru unii, ca să mă mai plâng și eu, iar gândul că pot aduce zâmbet mă remontează imediat.

Cum e să fii din nou în juriul „Vocea României”? Doar Smiley a rămas din echipa din care ai făcut parte… Cum e să lucrezi cu ceilalți doi jurați?

Toți trei mă ambiționează prin tot ceea ce fac. Au avut pledoarii bune la blind-uri, au ales piese onorabile și au concurenți buni… Pe Smiley îl regăsesc și mai motivat și cred că asta se datorează şi experiențelor lui din ultimii ani. Irinei îi place rolul de antrenor la Vocea României și asta se vede cu ochiul liber. În ceea ce-l privește pe Chirilă, wingman-ul meu, trebuie să mărturisesc faptul că datorită lui mi-am redescoperit răbdarea. Am făcut tot posibilul să mă axez pe concurenți. Recunosc faptul că n-am reușit asta de fiecare dată…

Care ți-ai dori să fie următorul pas în carieră? Ce-și dorește Horia Brenciu în acest moment?

Îmi doresc să cunosc ce nu am învățat până acum. De un an m-am reapucat, după 30 de ani, de tenis. Am început lecții de tobe la Academie și mai vreau să învăț și alte instrumente, cum ar fi trompeta sau chitara! Mă bate gândul să învăț spaniola și, sincer, mai vreau să sondez încă vreo 200 de lucruri pe care nu le-am experimentat până acum… Aventura vieții mele de-abia acum începe!

Care a fost cea mai mare gafă pe care ai făcut-o vreodată?

Cele mai multe au fost când eram tânăr prezentator… Odată, la Sala Palatului, introducând trupa Compact, am strigat super convins: „Contact!”. A fost contextul în care l-am cunoscut pe regretatul Teo Peter, basistul trupei.