Ce conține eritritolul și cum se obține: este un produs natural sau chimic?

Timp estimat de citire:

7 minute, 10 secunde

Fiind un ingredient folosit tot mai frecvent – cel puțin în industria alimentară – a apărut și o controversă legată de eritritol, mai exact de faptul că acesta ar fi sau nu un produs natural. În cele ce urmează ne-am propus să lămurim această controversă și să îți oferim toate informațiile necesare despre eritritol.

Ce înseamnă „eritritol”

Eritritolul este unul dintre îndulcitorii folosiți tot mai frecvent în industria alimentară ca înlocuitor pentru zahăr, întrucât are o putere de îndulcire ridicată, conține mult mai puține calorii și nu influențează în niciun fel glicemia. Așadar, poți găsi eritritol în numeroase alimente sau băuturi etichetate „fără zahăr”, același ingredient fiind folosit și în dietele pentru slăbit sau cele recomandate pacienților cu diabet.

Din punct de vedere chimic, eritritolul este o moleculă simplă din categoria poliolilor, din care mai fac parte xilitolul, sorbitolul și maltiolul – alți îndulcitori folosiți ca substitut pentru zahăr. Se găsește sub formă de cristale sau pudră de culoare albă și are aproximativ 70% din puterea de îndulcire a zahărului, însă aportul caloric este mult mai redus întrucât are un conținut insignifiant de carbohidrați și mai ales datorită faptului că în bună parte nu este metabolizat complet și se elimină din organism pe cale naturală.

Cum se obține eritritol pe cale industrială

Există o serie de plante și ciuperci care conțin eritritol în mod natural, însă concentrația este foarte mică pentru ca această substanță să poată fi extrasă direct din astfel de surse. Totodată, nici consumul direct al acestor plante nu este o soluție pentru că doza de eritritol care va ajunge în organism este neînsemnată.

Prin urmare, pentru a folosi eritritol ca îndulcitor în industria alimentară sau în bucătărie este nevoie ca acesta să fie extras în obținut în cantități mari, ceea ce nu ar fi posibil prin extragerea directă din sursele naturale. Pentru aceasta s-a găsit o alternativă care permite obținerea unei cantități mai mari de eritritol pe cale industrială, însă fără a altera cu nimic proprietățile substanței care se găsește natural  în plante. 

Obținerea de eritritol pe cale industrială are la bază procesul de fermentație a plantelor care conțin amidon. În general, se obține eritritol din porumb și cartofi, care se lasă la fermentat, astfel ca amidonul să se transforme în glucoză. În combinație cu diferite microorganisme, glucoza se descompune, în urma acestui proces rezultând printre altele și eritritol. Acesta este extras iar cristalele de eritritol sunt filtrate și lăsate la uscat, după care se transformă în pudră sau granule.     

Putem vorbi de eritritol ca produs natural?

A venit momentul să revenim la controversa de care am amintit ceva mai devreme și la promisiunea dea lămuri acest aspect. Întrucât eritritolul folosit în industria alimentară și disponibil în comerț se obține prim metoda pe care am descris-o mai sus, mulți îl consideră un îndulcitor artificial. Această clasificare este însă una eronată pentru că, deși este extras pe cale industrială, metoda folosită este una naturală, iar eritritolul astfel obținut nu este cu nimic diferit de cel existent în mod natural în plante. Practic, este una și aceeași substanță, doar că cea folosită ca îndulcitor este obținută prin fermentarea glucozei – un proces natural care nu presupune folosirea de substanțe chimice.

Așadar, eritritolul folosit ca îndulcitor este considerat un produs natural extras prin metode industriale, care nu afectează cu nimic calitatea produsului final. Prin urmare, vorbim despre un îndulcitor natural obținut prin fermentație, iar procedura se realizează pe cale industrială întrucât este nevoie de cantități mari de materie primă.

În același timp, mai este de precizat că eritritolul este o substanță chimică, însă acest termen nu trebuie interpretat cu  conotație negativă în sensul de  „toxic” sau „nociv pentru sănătate”. Apa, minerallee, vitaminele,  carbohidrații, proteinele, lipidele, antioxidanții sunt la rândul lor substanțe chimice, însă fără ele organismul nu ar putea supraviețui, iar o serie de alte elemente din mediul înconjurător sunt de natură chimică fără a avea vreun impact negativ asupra sănătății.

Beneficiile consumului de eritritol

Eritritolul este folosit în principal pentru a înlocui zahărul din compoziția unor alimente, în condițiile în care acesta este asociat cu o serie de efecte negative asupra sănătății. În cazul alimentelor îndulcite cu eritritol, aceste riscuri sunt considerabil diminuate, iar în aceasta constau principalele beneficii care pot fi atribuite acestui îndulcitor.

Aportul scăzut de calorii

Un gram de eritritol conține aproximativ 0,2 calorii, cu mult mai puțin decât zahărul care, la o cantitate similară, furnizează 4 calorii. Odată ajuns în tractul digestiv, eritritolul este absorbit ușor din intestinul subțire însă, spre deosebire de zahăr, nu este folosit de organism pentru a produce energie. Este perceput ca o substanță reziduală, astfel că cea mai mare parte din cantitatea ingerată este eliminată prin urină. Astfel, eritritolul nu poate fi făcut responsabil pentru acumularea de kilograme în plus dar aceasta nu înseamnă că toate alimentele care îl conțin nu îngrașă. Chiar dacă eritritolul este sărac în calorii, acestea pot veni din partea celorlalte ingrediente precum făina albă, untul margarina sau uleiurile vegetale, astfel că într-o dietă pentru slăbit sau menținerea siluetei, trebuie să se țină cont de toată lista de ingrediente dintr-un aliment.

Impact nesemnificativ asupra glicemiei

Eritritolul are un indice glicemic foarte scăzut, datorită căruia efectele sale asupra glicemiei sunt nesemnificative. Mai exact, consumul de alimente îndulcite cu eritritol nu duce la creșteri bruște ale glicemiei pe fondul eliberării rapide a unei cantități mari de glucoză în sânge, urmate de scăderi la fel de bruște după ce aceasta este absorbită în celule. Aceste variații ale glicemiei se numesc vârfuri glicemice și apar în urma consumului de zahăr și alte alimente care conțin cantități mari de carbohidrați simpli, iar dacă se produc frecvent pot duce la apariția rezistenței la insulină și a diabetului.

 Protejarea sănătății orale

Zahărul fermentează ușor sub acțiunea bacteriilor din cavitatea bucală, ceea ce duce la o creștere a acidității, implicit a riscului de apariție a cariilor dentare. În schimb, eritritolul nu este fermentat de aceste bacterii, astfel că efectele negative asupra smalțului dinților și a sănătății orale sunt nule. Cu toate acestea, consumul de alimente îndulcite cu eritritol nu exclude necesitatea menținerii igienei orale pentru a preveni apariția cariilor și a plăcii bacteriene.   

Posibile riscuri pentru sănătate

Eritritolul este unul din cei mai noi îndulcitori aprobați de Organizația Mondială a Sănătății, însă deja au trecut 27 de ani de când acest îndulcitor a primit aviz favorabil pentru a  fi folosit în industria alimentară. Evident că acest aviz a venit în urma unor studii care au confirmat că este sigur pentru consum.

Totuși, aceasta nu înseamnă că poate fi consumat în cantități mari, pentru că excesul poate cauza tulburări digestive precum balonarea, crampele abdominale, greața și diareea. Trebuie ținut cont de faptul că riscul apariției acestor tulburări poate apărea și în condițiile consumului unei cantități moderate, însă în combinație cu alți îndulcitori din categoria poliolilor.

Au existat și anumite suspiciuni cu privire la un risc crescut de infarct, miocardic, accident vascular cerebral și alte probleme cardiovasculare, asociat consumului excesiv de eritritol, însă rezultatele studiului în acest sens nu sunt considerate concludente întrucât nu au putut stabili o legătură directă între consumul acestui îndulcitor și evenimentele cardiovasculare.