Pofta de mâncare – să înțelegem fenomenul
Cum să diminuezi pofta de mâncare? Care sunt situațiile care cresc pofta de mâncare? Care sunt afecțiunile care dereglează acest aspect al nutriției zilnice? Iată numai câteva întrebări care se leagă de sintagma “poftă de mâncare”. Dar câți dintre voi v-ați pus de fapt întrebarea, firească în cele din urmă: “Ce este pofta de mâncare?”
07.09.2023
Timp estimat de citire:
4 minute, 22 secundeCeea ce numim în limbajul comun “poftă de mâncare” se traduce de fapt prin nevoia de hrană, simțită organic ca și foame. Acest tip de senzație este specific formelor de viață superioare. Dacă organismul funcționează la parametri normali, pofta de mâncare este o reacție firească care ajută la stabilirea cantității necesare de alimente pe care trebuie să le consumăm pentru a da corpului nostru energia de care are nevoie pentru a-și desfășura activitatea la cote maxime. În stare de sănătate organismul știe de “cât” și de “ce” are nevoie pentru a-și satisface nevoile, acestea fiind reglate de interacțiunea dintre sistemul digestiv, țesutul adipos și creier.
Pofta de mâncare, în complexitatea ei
În hipotalamus se află centrul foamei și al sațietății, principala parte care controlează poftă de mâncare. În această zonă a creierului ajung informațiile externe la care este supus organismul prin intermediul analizatorilor gustativi, olfactivi, vizuali. Centrul hipotalamic percepe acești stimuli prin intermediul a doi hormoni: leptina, primul hormon recunoscut care influențează greutatea corporală,și grelina, responsabilă de senzația de foame de dinaintea meselor.
În mod firesc, la câteva ore după micul dejun, stomacul gol secretă grelină care ajunge la creier și determină apetitul. Hrana comandă nivelului de grelină să scadă și, o dată cu el, și apetitul. În timp ce mănânci, alte molecule și hormoni – inclusiv PYY (recent descoperit) – comandă creierului tău că trebuie să te oprești. Grelina împreună cu PYY sunt parte din grupul de hormoni ce se fac responsabili cu menținerea echilibrului cantitativ în alimentație.
Leptina este un hormon secretat de țesutul adipos subcutanat ca reacție la depozitul de grăsime. Dacă nivelul grăsimii scade, același lucru se întâmplă și cu nivelul de leptina, determinând creșterea apetitului. De aceea, când încercăm să slăbim, nu putem să ocolim senzația de foame. Deși leptina este cunoscută pentru faptul că influențează apetitul prin faptul că semnalează cât de multe grăsimi se află în organism, un studiu recent arată că această controlează și atașamentul emoțional față de alimente. Așa se explică poftă care se manifestă în absența stimulilor unui aliment, poftă dată de memorarea senzațiilor pe care acesta le poate provoca.
Cauzele dereglărilor poftei de mâncare
Dezechilibrele de la nivelul sistemului nervos, cele de ordin metabolic, gastrointestinal, renal și chiar cardiovascular pot fi răspunzătoare pentru dereglările poftei de mâncare. De asemenea, tulburarea centrului hipotalamic al foamei și sațietății poate duce la dereglări extreme (bulimie sau anorexie), cu multiple consecințe asupra stării de sănătate. Dereglările poftei de mâncare pot fi prevenite prin menținerea unui program alimentar riguros, o dietă echilibrată, respectarea orelor de masă, controlul aportului alimentar, evitarea exceselor, a alimentelor care stimulează secrețiile digestive, a excitantelor nervoase (ex: băuturi cu cofeină).
Știai că
- Suplimentele nutritive influențează direct mecanismele de absorbție intestinală și, în funcție de compoziția lor, pot determina o creștere a poftei de mâncare.
- Anticoncepționalele sunt complexe de hormoni (estrogen-progesteron), iar modificările concentrației acestora pot avea consecințe în procesul de asimilare al substatelor, cu creștere în greutate, influențând astfel pofta de mâncare.
- În condiții normale, carențele minerale se pot manifesta prin nevoia de a consuma anumite alimente. De aici concepția că este bine să consumi și să mănânci când îți este poftă. Organismul știe de ce are nevoie.
- Necesitățile de hrană se adaptează stadiilor de evoluție metabolică și variază în funcție de particularitățile individuale, de varstă, sex, ocupație, regim fizic de efort, în procesele de creștere și dezvoltare, având o influență directă asupra poftei de mâncare. Așa se explică de ce persoanele mai în vârstă prezintă o diminuare a poftei de mâncare.
- Poftele din perioada de sarcină nu au o explicație biologică ci sunt o formă de refulare a gravidei. Aceasta simte nevoia să se răsfețe, să atragă atenția asupra sa și să mănânce cam tot ceea ce își refuză în alte condiții, de teama acumulării de kilograme.
- Pe perioada sarcinii apar o serie de modificări ale poftei de mâncare, femeia poate să simtă nevoia să mănânce mai mult. Un alt fenomen care apare poartă numele de pervertire a gustului, o schimbare în domeniul preferințelor: dacă în mod normal nu mâncai picant sau acru, simți în această perioadă nevoia să faci acest lucru sau invers.
Irina Chelarescu
Consultant:
Dr. Grigorescu Ecaterina
Medic specialist, medicina de familie
De ce să mâncăm gutui
27.11.2024