Cum sa diminuam pofta de mancare? Care sunt situatiile care ne cresc pofta de mancare? Care sunt afectiunile care deregleaza acest aspect al nutritiei zilnice? Iata numai cateva intrebari care se leaga de sintagma “pofta de mancare”. Dar cati dintre voi v-ati pus de fapt intrebarea, fireasca in cele din urma: “Ce este pofta de mancare?”

Ceea ce numim in limbajul comun “pofta de mancare” se traduce de fapt prin nevoia de hrana, simtita organic ca si foame. Acest tip de senzatie este specific formelor de viata superioare. Daca organismul functioneaza la parametri normali, pofta de mancare este o reactie fireasca care ajuta la stabilirea cantitatii necesare de alimente pe care trebuie sa le consumam pentru a da corpului nostru energia de care are nevoie pentru a-si desfasura activitatea la cote maxime. In stare de sanatate organismul stie de “cat” si de “ce” are nevoie pentru a-si satisface nevoile, acestea fiind reglate de interactiunea dintre sistemul digestiv, tesutul adipos si creier.

Pofta de mancare, in complexitatea ei
In hipotalamus se afla centrul foamei si al satietatii, principala parte care controleaza pofta de mancare. In aceasta zona a creierului ajung informatiile externe la care este supus organismul prin intermediul analizatorilor gustativi, olfactivi, vizuali. Centrul hipotalamic percepe acesti stimuli prin intermediul a doi hormoni: leptina, primul hormon recunoscut care influenteaza greutatea corporala si grelina, responsabila de senzatia de foame de dinaintea meselor.

In mod firesc, la cateva ore dupa micul dejun, stomacul gol secreta grelina care ajunge la creier si determina apetitul. Hrana comanda nivelului de grelina sa scada si o data cu el si apetitul. In timp ce mananci, alte molecule si hormoni – inclusiv PYY (recent descoperit) – comanda creierului tau ca trebuie sa te opresti. Grelina impreuna cu PYY sunt parte din grupul de hormoni ce se fac responsabili cu mentinerea echilibrului cantitativ in alimentatie.

Leptina este un hormon secretat de tesutul adipos subcutanat ca reactie la depozitul de grasime. Daca nivelul grasimii scade, acelasi lucru se intampla si cu nivelul de leptina, determinand cresterea apetitului. De aceea, cand incercam sa slabim, nu putem sa ocolim senzatia de foame. Desi leptina este cunoscuta pentru faptul ca influenteaza apetitul prin faptul ca semnaleaza cat de multe grasimi se afla in organism, un studiu recent arata ca aceasta controleaza si atasamentul emotional fata de alimente. Asa se explica pofta care se manifesta in absenta stimulilor unui aliment, pofta data de memorarea senzatiilor pe care acesta le poate provoca.

Cauzele dereglarilor poftei de mancare
Dezechilibrele de la nivelul sistemului nervos, cele de ordin metabolic, gastrointestinal, renal si chiar cardiovascular pot fi raspunzatoare pentru  dereglarile poftei de mancare. De asemenea, tulburarea centrului hipotalamic al foamei si satietatii poate duce la dereglari extreme (bulimie sau anorexie), cu multiple consecinte asupra starii de sanatate. Dereglarile poftei de mancare pot fi prevenite prin mentinerea unui program alimentar riguros, o dieta echilibrata, respectarea orelor de masa, controlul aportului alimentar, evitarea exceselor, a alimentelor care stimuleaza secretiile digestive, a excitantelor nervoase (ex: bauturi cu cofeina).

Stiai ca:
1. Suplimentele nutritive influenteaza direct mecanismele de absorbtie intestinala si, in functie de compozitia, lor pot determina o crestere a poftei de mancare.
2. Anticonceptionalele sunt complexe de hormoni (estrogen-progesteron), iar modificarile concentratiei acestora pot avea consecinte in procesul de asimilare al substatelor, cu crestere in greutate, influentand astfel pofta de mancare. 
3. In conditii normale, carentele minerale se pot manifesta prin nevoia de a consuma anumite alimente. De aici conceptia ca este bine sa consumi si sa mananci cand iti este pofta. Organismul stie de ce are nevoie.
4. Necesitatile de hrana se adapteaza stadiilor de evolutie metabolica si variaza in functie de particularitatile individuale, de varstă, sex, ocupatie, regim fizic de efort, in procesele de crestere si dezvoltare, avand o influenta directa asupra poftei de mancare. Asa se explica de ce persoanele mai in varsta prezinta o diminuare a poftei de mancare.
5. Poftele din perioada de sarcina nu au o explicatie biologica  ci sunt o forma de refulare a gravidei. Aceasta simte nevoia sa se rasfete, sa atraga atentia asupra sa si sa manance cam tot ceea ce isi refuza in alte conditii de teama acumularii de kilograme.
6. Pe perioada sarcinii apar o serie de modificari ale poftei de mancare, femeia poate sa simta nevoia sa manance mai mult. Un alt fenomen care apare poarta numele de pervertire a gustului, o schimbare in domeniul preferintelor: daca in mod normal nu mancai picant sau acru, simti in aceasta perioada nevoia sa faci acest lucru sau invers.