GLP-1: rolul său în organism și modul în care acționează

Timp estimat de citire:

7 minute, 27 secunde

Principalul rol al GLP-1 este acela de a facilita absorbția glucozei și a reduce nivelul glicemiei după masă, acționând asemeni unui mesager care transmite semnale către pancreas, stomac și sistemul nervos central.

Acțiunea GLP-1 în organism este una de scurtă durată, acest hormon fiind degradat rapid de o enzimă specifică. Pe parcursul acestui articol te vom ajuta să înțelegi mai bune ce este GLP-1, ce rol joacă in organism și cum acționează în acest sens.

Ce este GLP-1

Denumirea GLP-1este un acronim care face referire la termenul „glucagon-like peptide-1”, ceea ce în traducere înseamnă „peptidă asemănătoare glucagonului, de tip 1”. Dacă nici această denumire nu îți spune prea multe, trebuie să mai știi că peptidele sunt molecule alcătuite dintr-un lanț de aminoacizi care se formează în organism și îndeplinesc diferite roluri, iar glucagonul este un hormon produs de pancreas pentru a crește glicemia atunci când nivelul de glucoză din sânge scade. În ceea ce privește cifra din denumirea GLP-1 aceasta are rolul de a face distincția dintre această peptidă și o alta asemănătoare dar cu roluri diferite, denumită GLP-2.

Așadar, GLP-1 este o peptidă care acționează ca hormon, secretată de celulele L din intestinul subțire la scurt timp după consumul de alimente. Secreția de GLP-1 este declanșată de prezența glucozei, proteinelor și lipidelor în tractul digestiv și are ca principal scop transmiterea de semnale către pancreas, stomac și sistemul nervos central în vederea reglării glicemiei după masă.

Cum acționează GLP-1

Pentru a înțelege mai bine modul de acțiune al GLP-1 e necesar să explicăm pe scurt ce se întâmplă în organism după consumul de alimente. Acestea conțin macronutrienți, adică glucoză, proteine și lipide – substanțe de care organismul are nevoie în cantități mari pentru a produce energie, a regenera și dezvolta țesuturile, precum și pentru a menține funcțiile vitale.

Glucoza este principala sursă de energie, aceasta fiind furnizată de alimentele care conțin carbohidrați. Glucoza este extrasă din alimente în timpul procesului de digestie, fiind absorbită din intestinul subțire în sânge și transportă la celule, care o absorb și o transformă în energie. Absorbția glucozei din sânge în celule este intermediată de insulină – un hormon produs de celulele beta din pancreas.

Revenind la GLP-1, acesta are rolul de a transmite semnalul că organismul a primit o nouă doză de glucoză, declanșând mecanismele specifice pentru folosirea eficientă a acesteia.

La scurt timp după ce sunt consumate alimente, prezența macronutrienților în intestinul subțire activează celulele L din intestinul subțire, iar acestea secretă GLP-1. Acesta acționează asemeni unui hormon, transmițând semnale pancreasului care începe să secrete insulină pentru a intermedia absorbția glucozei ce ajunge în sânge și a menține glicemia la un nivel normal. Totodată, sub acțiunea GLP-1 este blocată temporar secreția de glucagon din pancreas, care are rolul de a stimula ficatul să producă glucoză din rezervele de glicogen stocate, atunci când nivelul glicemiei scade. 

În același timp, GLP-1 transmite semnale și către sistemul nervos central pentru a reduce apetitul și a induce senzația de sațietate. Nu în ultimul rând GLP-1 acționează și asupra stomacului încetinind golirea conținutului gastric, astfel încât să prevină creșterile bruște ale glicemiei imediat după masă și să mențină senzația de plenitudine ce cotribuie la recducerea apetitului.

De ce este important GLP-1

După cum am arătat mai sus, GLP-1 joacă un rol important în controlul glicemiei, stimulând secreția de insulină, suprimând hormonul care crește cantitatea de glucoză din sânge, încetinind digestia la nivelul stomacului și reducând apetitul pentru a evita ca sângele să se încarce cu o cantitate prea mare de glucoză. Prin acțiunile sale, GLP-1 contribuie la menținerea echilibrului metabolic după fiecare masă, ajutând organismul să gestioneze în mod eficient glucoza.

În acest mod, GLP-1 își aduce o contribuție importantă în prevenirea apariției diabetului zaharat de tip 2, ce se declanșează pe fondul unei glicemii care se menține peste limita normală. De asemenea GLP-1 este implicat și în controlul greutății prin reglarea apetitului, dar și prin gestionarea eficientă a glucozei, care previne formarea depozitelor de grăsime.   

Factori care influențează secreția de GLP-1

Eliberarea hormonului GLP-1 de către celulele L din intestin face parte din procesul de digestie și este o reacție normală a organismului la consumul de alimente, astfel că unul dintre principalii factori care controlează acest proces este dieta. Secreția de GLP-1 este stimulată în special de carbohidrați, care eliberează glucoză în intestin, iar aceasta necesită o doză de insulină pentru a fi absorbită în celule. În același timp, proteinele și aminoacizii rezultați în urma digestiei lor declanșează secreția de GLP-1, la fel și grăsimile, însă efectul stimulativ nu este la fel de puternic precum în cazul carbohidraților.  

De asemenea, și compoziția florei intestinale poate infuența secreția de GLP-1, prin prezența bacteriilor care declanșează fermentarea fibrelor alimentare și eliberarea de acizi grași cu lanț scurt, ce activează receptorii celulelor L.

Odihna insuficientă și un program neregulat al meselor sunt alți factori care pot modifica secreția de GLP-1 prin dereglările metabolice care apar pe acest fond.

Modificări ale metabolismului apar și pe fondul obezității și/sau al diabetului de tip 2, astfel că aceste afectațiuni precum și unele dereglări hormonale pot fi considerate alți factori care modifică secreția de GLP-1 în intestine.

Cât durează efectul GLP-1

Putem spune despre GLP-1 că are efect de scurtă durată, hormonul fiind descompus la puțin timp după ce este eliberat de celulele L. Acesta ajunge în sânge care îl transportă către pancreas, stomac și creier, pentru ca in decurs de câteva minute să se degradeze sub acțiunea unei enzime numite DPP-4. Procesul de inactivare a GLP-1 începe chiar din vasele de sânge ale intestinului, însă o cantitate suficientă din acest hormon este lăsă ajungă în sistemul circulator și apoi la organele țintă. În decurs de aproximativ două minute cantitatea de GLP-1 din sânge se înjumătățește, hormonul fiind degradat rapid de enzima amintită mai sus. Ulterior, după alte câteva minute GLP-1 dispare complet din sânge, fiind descompus și apoi eliminat prin procesele metabolice.

Așadar, GLP-1 are o durată de viață scurtă însă suficientă pentru a ajunge în sânge și a transmite semnalele specifice către pancreas, stomac și sistemul nervos central. Chiar dacă hormonul dispare după câteva  minute, efectele generate de acesta se întind pe o perioadă mai lungă.

Cum se poate prelungi acțiunea GLP-1

Pentru că GLP-1 este un element important în controlul glicemiei și al greutății, dar are un efect limitat la aproximativ două minute, au apărut tratamente pe baza unor molecule create în laborator, care au  o structură chimică asemănătoare hormonului natural dar rezistă mai mult timp la acțiunea distructivă a enzimei DPP-4. Este vorba de medicamente numite „agoniști ai receptorilor GLP-1” sau mai pe scurt „agoniști GLP-1”, care sunt prescrise în tratamente pentru slăbire și scăderea glicemiei.  

Aceste medicamente acționează în mod similar hormonului, dar pe o perioadă mai îndelungată, reducând apetitul și menținând senzația de sațietate prin încetinirea golirii conținutului gastric. În același timp, asigură un control mai bun al glicemiei, fiind folosite frecvent în tratamentul diabetului de tip 2.

Trebuie reținut însă că administrarea de agoniști ai GLP-1 se face doar la recomandarea medicului și respectând strict indicațiile acestuia, existând o serie de contraindicații  și efecte secundare ce pot apărea mai ales în cazul automedicației.

În concluzie, GLP-1 este o peptidă care acționează ca un hormon și contribuie la derularea normală a procesului digestiv. Este secretată de celulele L din intestinul subțire sub acțiunea macronutrienților și transmite  semnale către sistemul nervos central, pancreas și stomac. Rolul său este acela de a reduce apetitul și de a stimula pancreasul să secrete insulină pentru a intermedia absorbția glucozei care ajunge în sânge după consumul de carbohidrați.