„Am slabit 36 de kilograme! Da, exista viata fara dulciuri!”

Povestea mea dinainte de a ma elibera de multele kilograme cu siguranta nu difera de povestile triste ale tuturor celor care au simtit la un moment dat in viata ca sunt altfel decat “majoritatea”. Este vorba despre sentimentul cauzat de greutatea excesiva.

01.07.2011

Ioana

34712

Timp estimat de citire:

2 minute, 54 secunde

Povestea mea de acum este una frumoasa, pe care incerc sa o traiesc intens, sa-i gust fiecare clipa, sa ma bucur de ceea ce am ajuns sa fiu: o femeie increzatoare in fortele proprii, o femeie admirata, flatata deseori. O femeie fericita!

Numele meu este Gabriela Chirila. La varsta de 27 de ani, cantaream 98 de kilograme. Cu mai bine de 4 luni inainte sa implinesc 28 de ani, devenisem alt om. Slabisem 36 de kilograme.
Trecerea dintre cele doua povesti nu a fost usoara, insa ma gandesc intotdeauna cu drag la acea perioda, constientizand o data in plus ca rezultatele exceptionale nu pot fi obtinute decat printr-un efort sustinut.

Dupa multe incercari esuate de a slabi, printr-un concurs de circumstante, am ajuns in fata medicului nutritionist. In prima faza, retincenta si suspiciunile nu mi-au permis sa fiu foarte increzatoare in a-mi atinge obiectivul. Insa, dupa prima saptamana de dieta, cand cantarul, cel mai blamat „accesoriu” de pana atunci, a fost in sfarsit ingaduitor si a aratat cu 4,5 kilograme in minus, situatia s-a schimbat considerabil. Este foarte important sa constientizezi rolul specialistului. M-a ajutat sa-mi cunosc corpul, sa-mi controlez poftele, sa sper (fara sa imi creeze iluzii false) ca intr-o zi ma voi incadra si eu in categoria „majoritatea”. La nivel teoretic, toti stim ce trebuie sa mancam si ce nu, ce combinatii trebuie sa evitam, cat de important este rolul activitatii fizice. Insa, pentru a ajunge sa pui totul in practica, trebuie sa fii suficient de motivat, sa speculezi acel „moment zero”, cand stii ca asa nu se mai poate si este timpul sa te mobilizezi!

Dieta nu a fost foarte stricta. Suficient cat sa nu ma resimt, sa stapanesc senzatia de foame si cat sa imi sustina activitatea fizica pe care o faceam de 3-4 ori pe saptamana in sala de fitness. In plus, fiecare masa s-a raportat la gusturile si nevoile mele. Carne de pui, peste, vita la gratar sau fiarta, o gama variata de salate si fructe. Acesta este tabloul alimentar din timpul dietei, dar si actual. De fapt este un regim de viata la care m-am adaptat si care ma ajuta sa ma mentin de aproape un an. Un regim la care, ocazional, adaug si cate un „aliment interzis”. Mai concret, o prajitura sau o inghetata. Atat! Dulciurile au fost slabiciunea mea toata viata, cu siguranta si cauza celor 98 de kilograme acumulate in timp. Insa, experienta mi-a certificat: DA, exista viata fara dulciuri!
Bucuria reintalnirii cu prietenul de acum, cantarul, diversitatea dietei pentru saptamana urmatoare, plus multumirea pe care o puteam citi in privirea medicului meu, incantat ca si-a facut inca o data treaba au facut ca cele 7 luni si jumatate, in care am reusit sa renunt la 1/3 din mine sa fie percepute ca debutul unei vieti noi! Unei vieti mai usoare. La propriu si la figurat!
Astazi sunt eu, ma simt bine cu mine si, mai mult, nu ma mai raportez la „majoritate”.

Schimbarea stilului de viata, miscarea fizica sustinuta si motivatia puternica sunt calea sigura catre reusita. Nu este simplu. Dar mult mai grea este povara kilogramelor! Succes!

Pe aceasta cale doresc sa ii multumesc medicului nutritionist Ioana Dima.

Cu drag,
Gabriela