Multipla campioana olimpica Elisabeta Lipa: „Trebuie sa-i incurajam pe tineri sa faca miscare”

Timp estimat de citire:

4 minute, 3 secunde

O buna parte din marile succese din ultimele doua decenii se leaga de numele Elisabetei Lipa. A participat la 6 olimpiade, vaslind pentru aurul olimpic de 5 ori, de 2 ori pentru argint si o data pentru bronz. A fost de 25 de ori campioana a Romaniei. In prezent este vicepresedinte al Federatiei Romane de Canotaj. O cariera impresionanta si un nume mare al sportului romanesc. Am avut privilegiul de a-i pune cateva intrebari doamnei Elisabeta Lipa, curiosi sa-i aflam reteta succesului.   
SG: Palmaresul dumneavoastra este impresionant si orice sportiv probabil ca s-ar simti implinit daca ar obtine jumatate din medaliile dumneavoastra. Cum va simtiti dupa o asemenea cariera?
Elisabeta Lipa: Foarte bine, excelent! Ma bucur ca, in prezent, facand un bilant al carerei mele, nu am ce sa-mi reprosez.

SG: Cateva cuvinte despre cum ati inceput sportul… Cum de ati ales canotajul?
Elisabeta Lipa: Am inceput la varsta de 16 ani, dupa ce inainte practicasem atletism si baschet. As putea spune ca, de fapt, canotajul m-a ales pe mine, si nu eu pe el, pentru ca atunci cand am fost selectionata la acest sport nu stiam ce inseamna. Cand am realizat despre ce era vorba, am vrut dupa o perioada scurta sa renunt. Rau as fi facut. Nu am renuntat dupa o luna, asa cum vroiam, m-am oprit dupa 24 de ani.

SG: Cand ati obtinut primele performante? Ati avut un model, un sportiv pe care sa-l admirati foarte mult?
Elisabeta Lipa: Performantele au venit foarte repede. As putea spune ca imediat. Cand am inceput acest sport nu prea stiam ce inseamna. La canotaj aveam alt gen de antrenamente, toata ziua, e un sport diferit fata de, spre exemplu, baschet, care este un sport de echipa. Imi placea sportul in general si o admiram pe Nadia Comaneci, care era proaspata campioana olimpica la Montreal, ii admiram pe Ilie Nastase si pe Tiriac.

SG: Erati foarte tanara cand ati participat la prima Olimpiada, Los Angeles 1984, dar ati obtinut medalia de aur. A fost cel mai frumos moment al carierei? Sau mai degraba medalia de aur obtinuta 20 de ani mai tarziu, la Atena? De care dintre succese sunteti cel mai mandra?
Elisabeta Lipa: Ma simt mandra si de '84, pentru ca a fost prima mea Olimpiada, si in egala masura ma simt mandra si de 2004, pentru ca a fost ambitia mea sa dobor niste recorduri.

SG: Cariera dumneavoastra de sportiv a strabatut 2 perioade, inainte si dupa 1989. Atunci si acum… Care au fost diferentele?
Elisabeta Lipa: Conditiile acum sunt putin mai bune. Diferenta este ca pana in '89 toata performanta mea a fost dedicata Congresului, iar dupa '89 munca noastra a fost rasplatita altfel, si ca recunoastere, si din punct de vedere financiar.

SG: Ce calitati ii sunt necesare unui canotor pentru a face performanta? Dar conditii?
Elisabeta Lipa: Pentru tinerii nostri ar trebui sa facem toti ceva, sa aiba acces la sali de sport, sa-i incurajam sa fie activi, sa-i vedem ca fac miscare. Cine vrea sa faca si performanta poate. Cei care ajung sa faca performanta sunt sustinuti de cluburi, sunt rasplatiti financiar, acum sunt alte facilitati pentru cei care aleg sa faca sport de performanta.

SG: Ati avut un regim strict de viata?
Elisabeta Lipa: Normal! Nu le poti avea pe toate! Sacrificiile sunt enorme.

SG: Care sunt secretele longevitatii dumneavoastra ca sportiv? Cat de mult va antrenati in trecut in fiecare zi?
Elisabeta Lipa: Cand am inceput, ma antrenam foarte mult, poate 8-10 ore pe zi, cu pauza miercuri dupa-amiaza si sambata de la pranz pana duminica seara. Cand am inaintat in varsta cerintele erau deja diferite, pentru ca aveam experienta, aveam acumulati mii de kilometri vaslind, nu ma puteam compara cu o sportiva tanara care abia intra in lotul olimpic.

SG: In prezent, pentru a va mentine in forma, obisnuiti sa iesiti la cate o plimbare cu barca pe lac? Ce alte “obiceiuri” de sportiv mai respectati acum?
Elisabeta Lipa: Acum fac sport pentru mine, de placere: alerg cand pot, ma duc la sala cand pot, cand vreau (rade), fac inot, sauna. Nu se poate sa treaca o saptamana fara sport. Am sportul in sange. Cand m-am retras am spus ca nu mai vreau sa alerg nici macar dupa tramvai, ma gandeam ca nu mai vreau sa fac nimic, vroiam doar sa stau. Stai o perioada, o luna-doua, dupa care simti nevoia sa te misti. Nu mai vaslesc, insa compensez. Incerc sa pastrez acelasi regim de viata ca in cantonament.
 
SG: Ce le recomandati cititorilor nostri, celor interesati de a fi sanatosi si intr-o forma fizica buna?
Elisabeta Lipa: In primul rand fiti atenti ce si cat mancati si obligatoriu faceti miscare: mers, alergare… fiecare dupa posibilitati.