Cu ochii pe butelie

Timp estimat de citire3 minute, 5 secunde

Grozav  imi plac golaniile din limbajul cotidian! Alea… luate de la “smecheri” care de multe ori sunt mai plastice, cuprinzatoare si elocvente … decat cel mai savant discurs in materie!

Pai cum sa va spun eu mai concis, ca indiferent de ce varsta ai, daca esti slab sau gras, frumos sau nu, trebuie sa ai grija de felul in care iti alcatuiesti imaginea cu care iesi in lume … mai bine decat indemnandu-va  sa fiti cu ochii pe voi … ca pe butelie!? Daca-ti “umfla” careva butelia din batatura … “nu ramai cu ochii in soare”? … nu-i mai poti face nici grisul cu lapte lu’ala micu, nici tuica fiarta  lu’al batran!

Daca privirea cu care te investighez dimineata in oglinda e… ingaduitoare, indolenta, obosita sau mai grav… infranta de tranta de zi cu zi si iti permiti sa iesi pe strada … oricum, perceptia celor din jur te va arde ca vitriolul, prin sanctiuni mahalagesti, de genul: “din spate liceu … din fata muzeu”, la cratita mamaie … nu pe bulevard, sau si mai grav… prin indiferenta.

Imaginea mea despre mine

De multe ori cand ma trezesc dimineata si dau cu ochii intamplator de “mine” in oglinda de la baie… o rup la fuga … scuturandu-mi imaginea abia perceputa in oglinda pana mi se face farame si ma pot desparti de ea… ca de vise rele! Alteori, de cele mai multe ori, umorul triumfa si ma gratulez cu tot felul de cilimituri, neoase … cum ar fi: ptiu … sa nu te deochi … maica, de frumusica ce esti!!; zana mamii zana; uschiala ca spargi oglinda… si ai dat bani pe ea! Sau … cine esti tu si ce cauti in casa mea? Dar intotdeauna … dupa aceea, cu rabdare … si fara ingaduinta, incep sa-mi alcatuiesc imaginea cu care as putea sa incerc sa ma aventurez in afara zidurilor spatiului in care pot arata oricum! Si… incepe aventura!

Negociatoarea de imagine

Ca un adevarat regizor de film al vietii mele … (ceea ce si sunt) incep sa “dreg busuiocul” un dus fierbinte, putin deodorant, olecuta de parfum adecvat starii de spirit, temperaturii de afara, anotimpului, posibilitatilor financiare … si la urmatorul contact cu “mine” oglinda e cea  mai ingaduitoare, ma rog … nu da sa se sparga!

Apoi, trusa de farduri care ma apara … cum numai o mama iubitoare isi apara puiul, sifonierul in care asteapta toate trucurile vestimentare alese sa-mi ascunda imperfectiunile, favorizandu-mi ce am mai acatarii… si tragand aer in piept … caut in memorie un motiv sa zambesc (da bine si pe zloata si in zi cu soare) si “ma risc” sa plec pe strada. Aici e aici!

Stau cu ochii pe… mine!

Pe strada la tot pasul cate o “turturica” frageda, abia rasarita de 18 ani si din pat, fara artificii si magie da sa-ti ia cheful de viata … tropaind chiar in coasta ta, trebuie sa rezisti … un pas si inca unul… hopa! O privire admirativa … ce pacat … cu o floare nu se face primavara … ba da! Inca una … ce daca-i o doamna … si ea este un om, cel care vinde baloane in colt zice ca-ti sta bine in culoarea in care esti imbracata … ce stii tu cat am cautat-o cu privirea de dimineata in sifonier … triumf! O cunostinta, te opreste si cu naduf te interogheaza: cum dracului de reusesti  tu sa-ti pastrezi silueta? … ca eu nu pot!? Simplu … pentru ca stau cu ochii pe “butelie”!

In loc de concluzie…

Si uite asa, am inceput sa-i povestesc despre cum trebuie sa te privesti pana cand reusesti sa faci ca o “butelie” sa mai fie functionala si de preferat unui aragaz cu patru ochiuri, rotisor si cuptor cu aprindere electrica. Asa ca… in numarul viitor, vom vorbi despre cum trebuie sa “stai cu ochii pe butelie” … pana ajungi “cuptor cu microunde”!

Cristina Stamate

Iunie, 2004

Disclaimer: Informatiile din acest articol apartin exclusiv autorului acestui material si redau o experienta personala in lupta cu kilogramele in plus. Orice recomandare medicala continuta de acest material are scop informativ.
Rezultatele nu sunt tipice, pot varia de la individ la individ si pot depinde de stilul de viata al fiecaruia, de starea de sanatate, dar si de alti factori.

Lasă un răspuns

Niciun comentariu