Obezitatea, contagioasa social?

Timp estimat de citire:

2 minute, 45 secunde

Un studiu publicat in “The New Journal of Medicine” releva faptul ca oamenii tind sa-si schimbe obiceiurile alimentare in preajma supraponderalilor si sa se ingrase si ei. Conform acestui studiu, legaturile sociale ar avea intaietate asupra mostenirii genetice in ceea ce priveste luarea in greutate, o persoana riscand sa se ingrase in proporţie de 57% daca are un prieten obez, in proporţie de 40% daca surorile ori fraţii sunt supraponderali si cu 37% daca iubitul are probleme cu greutatea. Daca prieteniile sunt foarte stranse riscul chiar se tripleaza.

Cum se transmite social virusul obezitaţii?

Care sunt insa mecanismele care determina acest fenomen de transmitere sociala a obezitaţii? De ce avem tendinţa sa luam si noi in greutate atunci cand intreţinem relaţii stranse de prietenie cu mai multe persoane supraponderale? Se poate vorbi de doua mecanisme:
Contagiunea presupune transmiterea si generalizarea in randul unui mare numar de oameni a unei stari psihice, idei, atitudini. Ea are un caracter involuntar, neputand fi constient controlata si se propaga foarte rapid de la o persoana la alta, acţionand la nivel inconstient.
Imitaţia, la randul sau, constituie unul dintre cele mai importante mecanisme care stau la baza contagiunii, fiind definita ca incercarea de a reproduce constient sau inconstient comportamente observate la alte persoane, precum si rezultatele acestor incercari, incununate sau nu de succes. Este evident faptul ca in cazul obezitaţii mecanismele procesului de imitaţie se desfasoara la nivel inconstient, deoarece individul nu isi da seama de faptul ca adopta atitudinile si obiceiurile alimentare ale apropiaţilor.

Cauzele socio-psihologice ale obezitaţii

Insa obezitatea, la randul sau, comporta o serie de cauze socio-psihologice, care o fac sa fie din ce in ce mai extinsa in randul populaţiei globului. Astfel, pentru foarte multe persoane exista o legatura directa intre stres si cresterea in greutate. Adesea se vorbeste despre mancatul necontrolat, de mesele servite pe fuga ori seara foarte tarziu sau in timpul unor discuţii. De asemenea, exista si ipoteza potrivit careia o persoana, cand este prea agitata, stresata, hiperactiva, consuma cantitaţi mari de mancare, pentru ca senzaţia de saţietate nu mai ajunge la creier. Totodata, in situaţiile in care oamenii simt ca nu deţin controlul, adopta anumite obiceiuri alimentare care sa le dea sentimentul de control. In ultimul caz, de exemplu, cand oamenii simt ca traiesc intr-o atmosfera tensionata, haotica, isi doresc sa aiba sentimentul de control si, inconstient, primul lucru spre care-si indreapta atenţia este controlul asupra a ceea ce mananca. In cazuri extreme, oamenii care se abţin in general sa riposteze, ajung sa se abţina si de la mancare, imbolnavindu-se de anorexie.

O persoana care isi doreste un statut inalt, sentimentul de dominare asupra altora, de superioritate, control sau autoritate, inconstient poate sa-si cultive si o statura fizica impunatoare si sa acumuleze kilograme. De asemenea, si o persoana care traieste sentimente de inferioritate sau insecuritate ajunge sa se ingrase pentru a se simţi mai puternica.