Luciano Pavarotti – o legenda nu moare niciodata!

Timp estimat de citire:

3 minute, 58 secunde

Cu o greutate de peste 136 de kilograme si o personalitate la fel de puternica precum corzile sale vocale, Luciano Pavarotti a fost si este unul dintre tenorii cu cele mai bune voci din istorie. Timbrul sau vocal si felul pasional in care isi interpreta ariile au fost cadoul lui pentru noi. De nepretuit.

Fotbalistul indragostit de opera
Existenta lui Pavarotti a fost la fel de colorata si dinamica precum a personajelor carora le-a dat viata. S-a nascut in 1935, la Modena, in nordul Italiei, dintr-un tata brutar si o mama ce lucra la o fabrica de tigari. inca de mic, Luciano si-a aratat interesul pentru sport, mai precis fotbal, marele lui vis fiind sa ajunga un celebru portar.
Insa atunci când Luciano a implinit zece ani, Adele Venturi, mama sa, a observat ca micutul mostenise vocea tatalui, interpret de opera amator, ce nu si-a putut exploata niciodata vocea din cauza starii de nervozitate ce il caracteriza, asa ca, in paralel cu fotbalul, micutul Pavarotti a inceput sa ia si lectii muzicale. Abia in 1955, la vârsta de 19 ani, in urma unei decizii indelung gândite, Luciano reia cu seriozitate studiile muzicale, sub atenta indrumare a maestrului Ettore Campogalliani. in 1961, Pavarotti câstiga deja Achille Peri, un prestigios premiu pentru interpretare. O noua stea rasarise pe bolta operei si parea ca straluceste cel mai tare.

De-a lungul carierei a primit nenumarate trofee, diplome, titulaturi si distinctii. Este câstigatorul Grammy Legend Award, un premiu ce se acorda in mod exceptional (doar 15 premii din 1990 incoace) si posesorul Kennedy Center Honors. De asemenea, Pavarotti a intrat in Guiness World Records de doua ori: prima oara pentru cele mai multe bis-uri cerute vreodata de public la un spectacol – 165!, iar a doua oara pentru cele mai mari vânzari ale unui album cu muzica clasica, „In Concert by The Three Tenors”, record impartit cu prietenii sai Jose Carreras si Placido Domingo.

Pavarotti si cele patru mari iubiri
Luciano a iubit cu pasiune, ca un italian adevarat. A iubit muzica, femeia, fotbalul si… mâncarea! Hurbert Breslin, fost manager al megastarului, a lansat in 2004 „The King & I”, un roman controversat, presarat cu detalii picante despre viata lui Pavarotti. Acesta il catalogheaza pe maestru drept un om copilaros si uneori nepoliticos, care adora bucataria cu specific italian si vinurile vechi: „Luciano se gândea la mâncare non-stop. Nu e vorba ca ii placea doar sa guste, el iubea tot ceea ce tinea de domeniul culinar! Adora mirosurile, ii placeau texturile, ii era drag sa gateasca si putea sa petreaca ore in sir vorbind despre mâncare. Era un gurmand in adevaratul sens al cuvântului! Iar atunci când intra intr-o incapere incepea sa adulmece si intreba: Ce miroase atât de bine aici?.

Maestrul si mâncarea
Tot in cartea sa, Breslin isi aminteste: „Luciano avea de foarte multa vreme o invitatie sa cânte in China insa refuzase sa onoreze spectacolul deoarece Katia Ricciarelli, o soprana prietena a lui, fusese acolo si la intoarcere se vaitase ca mâncarea e groaznica. Pâna la urma, ce s-a gândit sa faca? A angajat tot staff-ul restaurantului sau preferat, Zefferino’s, si a plecat in turneu. Dar nu oricum! Avionul sau personal a fost intesat cu paste, lamâi, kilograme de ceapa, usturoi, cartofi, brânza si o cantitate enorma de Lambrusco, un vin originar din Emilia Romagna, zona unde s-a nascut!”
O alta intâmplare haioasa, tot legata de mâncare si maestru, a fost atunci când Hubert a facut aprovizionarea pentru o saptamâna cu un alt preparat preferat de Pavarotti: „Cumparasem intr-o zi un kilogram de caviar Beluga, special pentru cina lui Luciano. insa nici n-am apucat sa ajung cu el la frigider ca maestrul a apucat o lingura, si alaturi de o sticla de sampanie Roederer Cristal, l-a dat gata! Pur si simplu!”
Luciano Pavarotti a murit in 2007, in urma unui cancer nemilos. Insa existenta lui a fost asa cum si-a dorit: intensa, plina de traire. „Cred ca o viata petrecuta in slujba muzicii este una extraordinara si de aceea eu m-am dedicat ei”.