Infatisarile curcanului

Timp estimat de citire:

1 minut, 56 secunde

O prejudecata cere ca inainte de a-l taia sa i se rastoarne curcanului pe gat un paharel de rom parfumat de Jamaica – asta-l mai fragezeste si-i da gust boieresc; dupa ce l-am jumulit si parlit de fulgi si i-am scos maruntaiele si gusa, se freaca cu untdelemn si se atarna afara, la grinda, lasandu-l acolo o zi intreaga in ger si vant. Sarat dupa vointa, se unge cu grasimea lui pe dinauntru si se vara acolo un mar rotund, domnesc.

Pentru fript se pune pe un gratar intr-o tava larga si avand  grija sa-i invelim pieptul cu o foaie de slanina subtire ca sa nu se arda, il dam la cuptor, unde o sa zaca pana este gata, mereu stropindu-l cu unt topit. Semnul ca a stat destul il avem atunci cand, desfacandu-i putin pulpa la incheietura, nu se mai vede carnea cruda; i se scoate atunci slanina aceea ca sa se rumeneasca peste tot. Drept garnitura se obisnuieste tot varza, dar calita cu untura de pasare, ori legume felurite, fierte cu unt si smaltuite cu verdeturi. Borsul de potroace se face tot acum, dar de mancat se mananca in zori, la osteneala, caci “alunga nourii vinului”. Se pun sa fiarba in apa rece capul, gatul, pipota, ficatii, inima, labele (de pui) si varfurile aripilor, iar dupa ce fierb si se arunca spuma, se adauga zarzavaturile: ceapa alba, un morcov, un patrungel radacina, pastarnac.

Cand si zarzavaturile au fiert in clocote se intregeste cu orezul inflorit (circa 20 de grame) si cu zeama de varza acra tare – fiarta separat si limpezita. Dupa un sfert de ceas am ispravit si putem da fata fierturii cu marar si patrunjel verde, tocate marunt. In farfurie se toarna cu polonicul numai ciorba, pipotele si ficatii. Mihail Sadoveanu povesteste urmarile acestei mancari asupra mahmurilor: “Abatele de Marenne gusta si-si simti coroana de par din jurul tunsorii monahale zbarlindu-se. Inchise ochii si stranse falcile. Apoi astepta atent sa vada ce i se intampla. Sorbitura acra si fierbinte ii racori deodata arsita launtrica, s-atunci simti nevoie sa mai guste o lingura. Cerca si-a treia oara….”