Anorexia – între mituri și realitate

Timp estimat de citire:

3 minute, 10 secunde

În jurul anorexiei circulă numeroase mituri periculoase. Acestea minimizează suferința reală a celor afectați și ne îndepărtează de la o conectare autentică cu cei ce trec prin astfel de probleme.

Înțelegerea corectă a anorexiei poate face diferența între sprijin și judecată, între vindecare și izolare, între impunere și susținere, între critică și acceptare, între furie și blândețe, între soluții sau amânare.

Cele mai frecvente mituri despre anorexie sunt:

Mit 1: Anorexia este doar o problemă de voință

Realitate: Anorexia este o boală psihică gravă, cu rădăcini complexe, de natură genetică, epigenetică, emoțională sau socială.

Mit 2: Anorexicele vor doar să fie slabe

Realitate: Dorința de control, perfecționismul, frica de respingere și problemele profunde de stimă de sine sunt în centrul acestei tulburări. Nu e vorba sub nicio formă de aspecte legate de modă, de dorința de a fi ca o altă persoană.

Mit 3: Dacă o persoană anorexică începe să mănânce, probleme este rezolvată

Realitate: Recuperarea fizică este doar primul pas, adesea ușor de gestionat, cu implicarea persoanei anorexice. Vindecarea reală implică terapie psihologică profundă și reconstrucția relației cu propriul corp, acceptarea acestuia, înțelegerea strigătului interior și a nevoilor reale.

Mit 4: Numai fetele adolescente suferă de anorexie

Realitate: Băieți, adulți și persoane de toate vârstele și culturile pot trece prin tulburări definite de anorexie, dar în special fetele perfecționiste dezvoltă anorexia nervoasă în perioada adolescenței.

Ce este, de fapt, anorexia?

Anorexia este o tulburare complexă, caracterizată prin restricție alimentară extremă, frică intensă de îngrășare și distorsionarea imaginii corporale. Nu întotdeauna este despre „dorința de a arăta bine”, ci despre durerea nevăzută pe care persoana respectivă încearcă să o controleze prin alimentație, chiar dacă simte că își face rău.

Primele semne de alarmă, de îngrijorare sunt:

• pierdere semnificativă în greutate într-un timp scurt;
• obsesie pentru calculul caloriilor, stabilirea unui aport zilnic maxim, respectat fără abatere;
• atenție deosebită pentru integrarea unor activități consumatoare de energie: exerciții fizice excesive, saună, mers pe jos timp îndelungat;
• frica de a mânca sau de a câștiga în greutate;
• refuzul de a mânca în public sau cu familia la aceeași masă;
• acunderea, aruncarea mâncării;
• schimbări de dispoziție, iritabilitate, depresie, izolare socială

Cum putem sprijini o persoană afectată?

Suntem mai multe lucruri pe care putem face. Iată câteva dintre ele:

• fără judecată – schimbarea nu vine din critică, judecată, etichete;
• ascultare activă – simpla prezență contează mai mult decât orice sfat, cu atât mai mult cu cât vorbim despre un opoziționism extrem;
• încurajarea pentru acceptarea ajutorului specializat – anorexia necesită intervenție profesionistă, sprijinul unei echipe multidisciplinare: psihoterapeut, psihiatru, consultant nutriționist, medic de familie sau pediatru ( după caz), kinetoterapeut, antrenor de sport;
• exemplu personal de relație sănătoasă cu mâncarea și cu propriul corp – adulții din familie, prietenii pot contribui în mod real la îmbunătățirea relației cu mâncarea prin propriul exemplu;

Anorexia este un strigăt mut după control în propria viață, după iubire, după siguranță interioară, după acceptare, după conținere.

Putem contribui la vindecare, renunțând la mituri, alegând să privim dincolo de aparențe și să construim relații bazate pe empatie, nu pe judecată.

Dr. Alina Epure

CEO Nutribalance

Instagram: alinaepure.nutribalance

Web: www.nutribalance.ro